numele meu vomita masti
grimasa de putere pe fata unei singure vieti noaptea sunt goala in cimitirul oglinzilor.
mama unde mi-ai pus punctul dupa sine?
sufocare intr-un carnaval identitar.
mi-e rau de la mine, asa cum incolacesc in jurul respiratiilor fara sa ma strig pe o singura coarda vocala.
mastile imi sunt familia cu arborele genealogic infipt in paleta Artistului, ma vedeti doar pandind culor pe panza fiintei......
am ajuns la rotocoale de fum alergand. nici nu stii cat efort pentru o mana de minuni! cerul pare sa se aplece pe umerii tai,
iar pamantul te-ngenunche,
amestecandu-ti oasele si sangele cu ale altora.
crezi ca-i usor s-ajungi la rotocoale de fum?
acolo te nasti