Dupa ce citisem primele carti ale lui Cioran, incercam sa-i inteleg argumentele pe care le aducea in demersul sau de a demonstra ca viata n-are sens mai ales ca-mi era greu sa ma impac cu ideea asta ...
Dupa ce l-am "gasit" pe Noica am incetat sa ma gandesc la argumentele cioraniene, am acceptat ideea si mi-am zis si eu : "ce bucurie ca viata n-are sens, pot sa-i dau eu unul ..."
Dupa fiecare capitol "citit" din mine (...), mi-am dat seama ca, singur cel putin, sunt incapabil de a reusi lucrul asta, chiar daca mai gasesc din cand in cand cate-un "paragraf" reusit, cate o "propozitie" sau cate o "metafora" care m-ar putea duce inainte ... Asa ca am decis sa exploatez la maximum fiecare int