ºÝºÝߣ

Galati

"Tu ești ca mine, tu poți să-mi pricepi sufletul în ciudățenia lui. Vroiam să-ți scriu că merg iar prin tărâmul de jos, poate ai chef să ieși cu mine! Să ne reîntâlnim fantomele! Mi-e dor din nou! Nu cred că mă voi sătura vreodată de ele! Absența lor mă face mereu să merg să le aduc înapoi. Cred că, toamnei i se potrivește tristețea, iar noi ne potrivim toamnei. Știi la ce mă gândeam? Că tristețea e patologică, odată ce ți-a intrat în sistem, rămâne acolo, trăiești mereu cu ea, zi de zi, pentru tot restul vieții! Nu ai cum să scapi de ea, te copleșește din când în când, pentru a se asigura că n-ai uitat că e aici... În tine, vie!!