"Tu ești ca mine, tu poți să-mi pricepi sufletul în ciudățenia lui.
Vroiam să-ți scriu că merg iar prin tărâmul de jos, poate ai chef să ieși cu mine! Să ne reîntâlnim fantomele! Mi-e dor din nou! Nu cred că mă voi sătura vreodată de ele!
Absența lor mă face mereu să merg să le aduc înapoi.
Cred că, toamnei i se potrivește tristețea, iar noi ne potrivim toamnei.
Știi la ce mă gândeam? Că tristețea e patologică, odată ce ți-a intrat în sistem, rămâne acolo, trăiești mereu cu ea, zi de zi, pentru tot restul vieții!
Nu ai cum să scapi de ea, te copleșește din când în când, pentru a se asigura că n-ai uitat că e aici... În tine, vie!!
We’ve updated our privacy policy so that we are compliant with changing global privacy regulations and to provide you with insight into the limited ways in which we use your data.
You can read the details below. By accepting, you agree to the updated privacy policy.