e o seara rece de toamna,
iar eu pun o poza in rama.
o poza de toamna cu mine,
doar ea poate sa ma aline.
frigul s-a coborat usor usor
patrunzator ca al meu dor.
sufletul ingheata un pic cate un pic
si eu de jos nu pot sa ma ridic,
imi aduc aminte de zilele trecute
de amintirile mele netacute
care ranesc in fiecare clipa grea,
prabusind incet incet fericirea.
eu stiu ca toamna ma omoara,
iar suferinta incepe sa doara,
dar lupt pentru zilele cu soare
si stiu ca increderea e mare
in fericirea mea infloritoare.
insa ploia vine si iar ma doare,
frunzele au inceput ca sa dispara
lacrimile au inceput ca sa apara
iubirea mea e prea dezamagita
deoarece inima nu simte ca e iubita