�ݺ�ߣ

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO - UMANE DOMENIUL : ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI SPECIALIZAREA : PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: FRECVENŢĂ REDUSĂ TIPURI DE EXERCIŢII PENTRU FORMAREA DEPRINDERILOR ORTOGRAFICE LA CLASELE I-IV Coordonator ştiinţific: Candidat: BOROTA (BLIDERAN) FLORICA Conf.univ. Dr. IOAN SABĂU ORADEA 2008

CUPRINS Capitolul I: Gramatica şi cultivarea limbii în învăţământ………………………....pag. 1 Capitolul II: Necesitatea învăţării ortografiei …………………………………..…pag. 4 Capitolul III: Şcoala şi cerinţele actuale ale predării ortografiei şi ortoepiei……..............pag. 8 Capitolul IV: Învăţarea ortografiei în ciclul primar……………………………...pag.33 Capitolul V: Exerciţiul – metodă de bază pentru formarea deprinderilor ortografice…………...pag.61 Capitolul VI: Modalităţi de lucru cu randament sporit selectate din activitatea proprie…….pag.97 Capitolul VII: Concluzii……………pag. 119

Capitolul I Gramatica şi cultivarea limbii în învăţământ Împrietenirea cu gramatica înseamnă formarea unei atitudini faţă de limbă şi studiul ei, cultivarea unui sentiment autentic de dragoste pentru limba română în care ataşamentul afectiv să fie dublat de preţuirea conştientă a valorilor limbii noastre şi de o atitudine activă faţă de propria exprimare şi faţă de exprimarea celor din jur. Gramatica este o prietenă pentru viaţă, o prietenă a omului cult în formare. Învăţătorul sau profesorul care reuşeşte să-i convingă pe elevi de utilitatea însuşirii gramaticii şi a cultivării limbii, în ansamblu, ca o componentă de bază a culturii generale îşi îndeplineşte cu adevărat misiunea şi merită peste ani recunoştinţa foştilor elevi.

Capitolul II Necesitatea învăţării ortografiei „ Limba este tezaurul cel mai preţios pe care îl moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc.” Vasile Alecsandri Bazele deprinderilor ortografice şi de punctuaţie se pun concomitent cu învăţarea citit-scrisului şi cu formarea primelor cunoştinţe teoretice elementare şi se amplifică şi se consolidează cu treptata însuşire a noţiunilor şi sistemului noţiunilor de limbă. Aceste cunoştinţe şi noţiuni constituie punctul iniţial şi fundamental teoretic al deprinderilor respective, cele mai multe dintre regulile şi deprinderile ortografice derivând şi sprijinindu-se pe cunoştinţele de fonetică, morfologie şi chiar de lexic.

Capitolul III Şcoala şi cerinţele actuale ale predării ortografiei şi ortoepiei Legătura dintre ortografie şi ortoepie Probleme specifice ortografiei şi ortoepiei Caracteristicile ortografiei româneşti actuale Principiile ortografiei limbii române Normele ortografice Regula de ortografie Semnele ortografice

Atât ortografia, cât şi ortoepia nu trebuie să constituie capitole separate în studiul limbii române în şcoală, ci o preocupare permanentă măcar a celor care predau acest obiect în toate treptele de învăţământ (inclusiv la orele de literatură), dacă nu a tuturor celorlalţi profesori. Observaţiile ortografice şi ortoepice trebuie corelate cu toate celelalte capitole ale studiului limbii (fonetică, gramatică, vocabular). Greşelile de ortografie şi ortoepie trebuie corectate pe loc, după cum orice variantă întâlnită într-un text din manual trebuie să capete explicaţia ei şi să fie discutată paralel cu corespondentul din normele literare actuale. Se recomandă aici două principii de bază: să nu se lase nimic necorectat şi să nu se lase greşeli abstracte, neîntâlnite în colectivul şcolar respectiv.

Capitolul IV Învăţarea ortografiei în ciclul primar Învăţarea mecanică Învăţarea intuitivă Învăţarea raţională

Procesul de familiarizare a elevilor cu normele de ortografie este un proces complex, de lungă durată. Particularitatea învăţării ortografiei în cursul primar este determinată de faptul că acest proces are loc în condiţiile în care nu se poate apela la teoria lingvistică. Dar normele de ortografie nu pot fi evitate încă de la primele activităţi de scriere din clasa I, cu toate că la această vârsta elevilor nu se comunică noţiunile lingvistice pe care se sprijină normele respective de scriere, ci doar li se arată cum se scrie corect, urmând ca motivaţia lingvistică să se facă după ce obţin cunoştinţele necesare. Cât de întinsă este învăţarea mecanică a ortografiei nu se poate preciza. Oricum, ea nu-şi istoveşte acţiunea odată cu clasele mici.

Cunoaşterea raţională nu se suprapune cunoaşterii intuitive, ci este continuarea firească şi conştientizarea acestuia. Tocmai de aceea e nevoie să existe şi continuitate de acţiune pedagogică de la un stadiu la altul. În ortografie, ca şi în alte domenii, „învăţarea trebuie nu numai să se ducă undeva, dar şi să ne îngăduie a continua mai uşor în etapa următoare” (J.I.Bruner, 1970/a, 45) .

Capitolul V Exerciţiul – Metodă de bază pentru formarea deprinderilor ortografice Exerciţiul şi valoarea lui Tipuri de exerciţii “ Ochii, urechile, mâinile, şi coardele vocale trebuie să fie căile prin care ortografia va intra în deprinderile elevilor.” (P.I.Papadopol)

Exerciţii de ortografie tradiţionale Copierea Dictarea - cu exerciţii prealabile - întreruptă - selectivă - de control Autodictarea

Exerciţii de limbă tradiţionale Analiza gramaticală Exerciţii de grupare Exerciţii de motivare Exerciţii de diferenţiere Exerciţii de investigaţie ortografică Exerciţii de modificare Exerciţii de completare Exerciţii de exemplificare Compuneri cu temă de ortografie

Exerciţii structurale Exerciţii de repetare Exerciţii de substituţie Exerciţii de transformare

Capitolul VI Modalităţi de lucru cu randament sporit selectate din activitatea proprie Metodele şi procedeele folosite în cadrul diverselor tipuri de lecţii de limba română trebuie alese şi împletite în aşa fel încât să stimuleze facultăţile intelectuale ale elevilor şi să facă posibilă înţelegerea şi asimilarea noţiunilor abstracte de limbă, formarea priceperilor şi deprinderilor de scriere corectă.

La un test pe tema scrierii corecte a grupurilor de verbe – pronume, aplicat la clasa a IV-a procentajul greşelilor a fost minim. Testul aplicat a fost următorul: (10p.) I1. Dictare: - M-am gândit şi ţi-oi da drumul. - Dă-mi! i-a răspuns veveriţa înviorată. - Răspunde-mi întâi la întrebare! - Întreabă-mă! - Spune-mi, de ce voi, veveriţele, sunteţi aşa de vesele şi de jucăuşe? - Îţi voi răspunde, dar lasă-mă să mă urc mai întâi în copac! (5p.) I2. Dintre cele două alternative, indicaţi forma corectă, prin subliniere: I-a spus, ce-i drept, că s-a întâlnit cu mama sa şi că are să Ia cei sa primească bani, ca să i-a în arendă cârciuma. ia

(5p.) I3. Modificaţi fiecare propoziţie, aşezând complementul direct înaintea verbului determinat: a)Ai citit numai primul volum. (L-ai citit.) b)Aş alege locul de la fereastră. (L-aş alege.) c)A cumpărat şi ultimul roman apărut. d)Ar mai vedea pinii prin parc. e)A văzut un leu la Grădina Zoologică. (5p.) I4. Înlocuiţi punctele de suspensie cu cuvintele cerute (pronume) de contextul gramatical şi continuaţi fiecare început de frază. a. Prietenul pe care ……-a întâlnit ……………. b. Cartea pe care am citit…………………… c. Maşina pe care ai drege…………………….. d. Pomii pe care ….-ai îngrijit ………………….. e. Florile pe care …….-ar culege……………….. (5p.) I5. Alcătuiţi propoziţii în care să folosiţi: i-a, i-au, ne-a, ne-am, le-a. [TOTAL: 30 puncte]

Analiza probei 0 – 14 – numărul elevilor

Exerciţii şi jocuri Scrierea cuvintelor cu â şi î

Completează cuvintele cu litera î sau â ! Alcătuieşte propoziţii cu 5 dintre ele ! t__rziu __nvineţit g__ndeşte m__r__i m__nie f__nt__nă g__ze t__năr m__ine __nseamnă cioc__rlie hotăr_ p__ine __nc__ntat __nhămat p__r__u __ncet m__ncare __viere m__ine

Transformă cuvintele după model, apoi foloseşte-le în câteva propoziţii : a pârî - a târî - a coborî - coborând a spune - a râde - a ofta - a cânta -

Donald te provoacă la un concurs ! Cine scrie, în 5 minute, enunţuri în care să se afle cât mai multe litere â şi î în diverse poziţii ? Plângând, se hotărî să amâne pe mâine aplicarea gândurilor lui atât de însemnate. Exemplu :

Capitolul VII Concluzii René Parisse face elogiul ortografiei care – după el – înseamnă respect faţă de cel căruia i te adresezi, dar mai întâi respect faţă de tine însuţi. După René, ortografia este „un sinonim al eleganţei vizuale; o primă reputaţie a omului se stabileşte prin aceasta şi dacă semnul este defavorabil, va fi foarte dificil să se îndrepte. Scrieţi şi faceţi greşeli de ortografie: iată-vă desconsideraţi înainte de a fi cunoscuţi .” (René Parisse, Respect de soi-méme în „Cahiers pédagogique”, 1965, nr.44, p.4).

�ݺ�ߣ

0lucraredelicenta

More Related Content

0lucraredelicenta