25849181 comunicare-nonverbala
- 1. Liceul Profesia COMUNICAREA NONVERBALA Elev: Gradescu Trofim-George Clasa a XIII-a FR2
- 2. Introducere Mi-am ales aceasta tema pentru proiectul de cercetare deoarece consider ca foarte putini oameni pun accentul in viata de zi cu zi pe limbajul nonverbal. Ar trebui sa stim, sa invat, importanta lui deoarece putem sa fim foarte usor manipulati si mintit prin linbajul trupului. Fiecare persoana se foloseste de el voluntar sau involuntar dar cred ca nu realizam sau nu constientizam adevarata lui putere. Prin aceasta analiza as dori sa demonstrez importanta contributie a limbajului nonverbal, in special cea data de elementele fetei, cum o singura privire, o singura ridicare din spranceana poate insemna atat de mult. Comportamentul nonverbal are valoare comunicativa, este ambigu, exprima atitudinile noastre si sentimentele care le traim in acele moment, are aproape aceasi semnificatie in intreaga lume desi poarta o puternica amprenta culturala si sociala. In continuarea proiectul vom intelege, semnificatia, importanta si mai alea ajutorul care ni-l ofera limbajul trupului in fiecare zi. Cap. l Teorii despre limbajul nonverbal si minciuna Prin comunicarea nonverbala intelegem transmiterea voluntara sau involuntara de informatii si exercitarea influentei prin intermediul elementelor comportamentale si de prezenta fizica a individului sau ale altor unitati sociale(grupuri sau unitati umane), precum si perceptia si utilizarea spatiului si timpului ca si artefactelor(S. Chelcea, 2005,11) Comunicarea nonverbala este comunicarea fara cuvinte si este de doua feluri:comunicarea paraverbala si limbajul trupului.Limbajul trupului este cel mai puternic efect asupra celorlalti. Mehrabain-cercetator american a cercetat fenomenul si a ajuns la concluzia ca un interlocutor este impresionat de cuvinte in proportie de 8%, de intonatie 23% si de limajul trupului in proportie de 69%. Limbajul trupului imprima si nota atmosferei in care are loc interactiunea. Un individ cu o mimica zambitoare, tonica, dinamica induce o stare de bine, in opozitie cu un individ apatic, lipsit de tonus si neingrijit. In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala dupa unii autori ponderea fiind chiar de 90%. In mediul urban, persoanele active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica non verbal. Paul Ekman (1997b) considera ca expresiile faciale comunica informatii, insa nu intotdeauna sunt intentionate. In timp ce oamenii fac miscari faciale pentru a transmite un mesaj, espresiile faciale ale emotiilor sunt neintentionate. In lucrarea The repertoire of nonverbal behavoir:categorie, origins, usage and coding(1969, apud S.Chelcea, 2003, 130-135) Paul Ekman si Wallace F. Friesen propun un sistem de categorii pentru clasificarea comportamentului nonverbal avand la baza originile, functiile si coordonarea acestora. Printre ele se afla si expresiile faciale (affect displays) sunt miscarile faciale care exprima starea emotionala;ele pot fi intentionate sau neintentionate. Compotamentul nonverbal are la baza mimica, gesturile si toate miscarile corpului. Voi incerca sa explic limbajul nonverbal din punct de vedere al expresiei faciale deoarece mimica fetei ocupa un rol foarte important in relatiile interumane, constient sau inconstient. 2
- 3. Pozitia capului este foarte sugestiva. Capul se poate afla in diverse pozitii: ridicat sau coborat, inclinat la stanga sau la dreapta, ridicat oblic la stanga sau la dreapta. Capul impins inainte ne duce cu gandul la un semn de amenintare. Capul plecat inseamna supunere iar capul aplecat oblic inseamna perfidie. Cel care inalta capul, isi descopera gatul, zona vulnerabila, aratand astfel ca nu se teme, ca are semtimentul propriei valori. Ridicarea batosa a capului inseamna aroganta, capul lasat destins pe spate este un semn de auto predare sau o senzatie trezita de amintiri sau ascultarea muzicii preferate, deconectare de ce ii inconjoara. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointe, ascultare in opozitie cu inclinarea la stanga care denota scepticism, critica, indoiala. Pozitia capului tradeaza interesul, toleranta, indiferenta, dezgustul fata de interlocutor. Pozitia de ascultare cu intereses este cu capul usor inclinat lateral. Clatinarea capului in sus si in jos inseamna acord, aprobare, intelegere. Clatinarea capului de la stanga la drapta inseamna negare, dezaprobare si acesta miscarea a capului descurajeaza foarte mult persoana in cauza. In cazul unor negocieri sau diferite conversatii de afaceri sau nu numai castigam teren daca initiem aproape imperceptibil miscarile capului celui cu care negociem. Miscarile sunt multiple si complexe, se realizeaza combinatii de miscari, se asociaza miscarea capului cu miscarea altor segmente ale corpului, miscarea integrata fiind caracteristica fiecarei situatii sau stari psihologice. Comunicarea prin expresia fetei include mimica(incruntarea, ridicare sprancenelor, incretirea nasului, tuguiesrea buzelor) Mimica este acea parte a corpului nostru care comunica: fruntea incruntata semnifica preocupare, manie, frustare; spancenele ridicate cu ochii deschisi ne induce catre o stare de mirare de surpriza; nasul incretit inseamna neplacere iar buzele stranse inseamna nesiguranta, ezitare, ascuserea unor informatii.Mimica este semnalul nonverbal cel mai usor de descifrat. Mimica poate fi agitata si este determinata de o succesiune de stari sufletesti, de senzatii puternice si poate semnifica o mare sensibilitate la stimulii externi. Darwin R. Charles a observat ca mimica asociata unor senzatii este comuna tuturor oamenilor. Fenomenul fost studiat si concluzia a fost ca exista programe innascute, ca se pare ca exista o mimica universala. Insa vom discuta toate aceste aspecte pe larg dar si despre alte componente care ajuta mimica fetei sa exprime anumite lucruri . Fruntea: Fruntea este componenta care formeaza zona superoara a fetei. Ea reprezinta puterile spirituale si trasaturile de caracter asociate. Formele fruntii sunt foarte diferite de la persoana la persoana dar ea este intotdeauna determinata de linia parului iar inaltimra ei se intinde intre punctul situat intre sprancene si linia parului.Prin miscarea muschilor sunt generate cutele fruntii, care pot fi verticale, orizontale sau incretite. Cutele verticale se datorea concentrarii pe un punct in spatiu sau a luminii orbitoare.Astfel cutele verticare devin expresia unui efort spiritual sau fizic;in valori normale sau depasite, ele exprima disperare, furie,sau emotie. Cutele orizontale apar cand ochii sunt larg deschisi, cand se incearca prelucrarea informatiilor detinute, dar care nu sunt intelese; mimica este expresie a fricii, sperieturii, mirarii, intelegerii bruste a unui lucru, dar aceasta mimica poate fi datorata oboselii, greutatii cu care sunt tinuti ochii deschisi. Cutele incretite apar la locul de intersectie dintre cele orizontale si cele verticale; exprima panica in gandire, dificultati in prelucrarea informatiilor. Sprancenele: Chinezii considera sparncenele drept una dintre cele cinci trasaturi vitale ale fetei. Intr-adevar, nici o fata nu poate fi citita cum se cuvine fara a le lua in considerare. Sprancenele le putem considera ca o granita intre partea superioara a fetei si cea mijlocie. Sprancenele arata tipul afectiv al omului, precum si gradul de intelegere intre minte si inima. Ele au o forma mostenita care prin miscarea in timpul vietii se modifica. 3
- 4. Ridicarea sprancenelor se face in semn de salut, de recunostinta si acest lucru il putem numi chiar salutul ochilor. In timp au fost enumerate sapte grupe principale de expresii faciale, fiecare avand mai multe subgrupe: fericire, surpriza, teama, tristete, furie, curiozitate si dispretul. Expresiile faciale enumerate sunt recunoscute in toate societatile umane si se considera a fi innascute datorita acestei calitati.Ridicarea sprancenelor poate sa denote expresii diferute atunci cand se iau in considerare si alte elemente: simpla poate fi doar un mod de salut, de a spune da sau a confirma ceea ce spune partenerul de discutie; o ridicare brusca si scurta dublata de ridicarea umerilor exprima neajutorare, nevinovatie, nestiinta sau mirare si bucurie. In cazul dreptacilor, ridicarea sprancenei drepte exprima o critica, iar a celei stangi, o dipozitie de neincredere si scepticism. Coborarea spancenelor are loc atunci cand exista un pericol iminent. Cuplarea cu miscarea de ridicare a obrajilor este un mijloc de protectie, dar apare si in cazul surasului, scarbei sau plansului. Ochii: A devenit ca o zicala atunci cand se spune ca ochii sunt fereastra sufletului si este cu siguranta foarte adevarat ca forma, stralucirea, culoarea si, desigur, miscarea lor dezvaluie foarte multe informatii despre interiorul persoanei respective. Una dintre cele mai importante trasaturi ale ochiului este stralucirea lui. Aceasta trasatura unica fiecarei persoane in parte se datoreaza interactiunii dintre lumina si lacrimile de la suprafata ochiului. Ochii stralucitori, vii, caracterizeaza o persoana isteata si vioaie, in timp ce ochii lipsiti de stralucire denota nu numai oboseala si descurajare, ci si o prabusire spirituala.Ochii transmit mesaje legate de starile sufletesti. Privirea poate fi blanda, catifelata, dura, prietenoasa. Elementele studiate in comunicarea nonverbala in cadrul ochilor sunt gradul de deschidere, miscarea pleoapelor, pupile si privirea.Gradul de deschidere a ochilor variaza de la privirea holbata, atotcuprinzatoare, pana la pleoape inchise. Ochii holbati sunt dublati de cutele orizontale, aceasta privire exprima mirare, frica de amenintare iminenta, groaza, curiozitate, extrema, asteptare tensionata, speranta , neputinta naivitae, incapacitatea de a intelege un anumit lucru. Ochii larg deschisi acumuleaza cat mai multe impresii dar fara sa fac o selectie a acestora pot spune sa ei semnifica creativitate spirituala si nevinovatie. Ochii deschisi refleta o stare de interes normal pana la o perceptie optimista a lumii inconjuratoare. Ochii intredeschisi exprima oboseala, tensiune nervoasa, o participare redusa la ce este in jur si plictiseala. Mimica acestora denota indiferenta, inertie, paralizie a afectelor, resemnare, faptul ca partenerul de discutie nu merita nici o privire. Ochii acoperiti care au doar o fanta ingusta prin care se observa ceva punctual, care se concentreaza asupra unei tinte, in acest caz exista o perceptie negativa a acestei expresii datorita faptului ca denota siretenie, amenintare, agresivitate, indiscretie, egoism sau individualism. Ochii strasi inchisi semnifica concentrare spirituala asupra unui stimul exterior sau a unei idei. Inchiderea unui singur ochii este un gest amical, o intelegere secreta, si aceasta semifica viclenie, siretenie, prudenta, indemanare, arta si este folosit de cei care fac pe importantii. Inchiderea relaxata a ochilor este urmarea fireasca a dorintei de a medita, de a asculta ceva sau a savura ceva, dar in acelasi timp mai semnifica si refuzul de a vedea, de aici vine si expresia a trece cu vedere. Miscarea pleoapelor, este una involuntara de indepartare a unui corps strain din ochii, dar ea mai poate exprima si nedumerire, nesiguranta, jena, neliniste. Cesare Lombroso a observat ca la criminalii innascuti zona centrala a pleoapei superioare este frecvent coborata, conferindu-i persoanei respective un aer somnoros. Cand intreaga pleoapa este mult coborata, generand aspectul cunoscut sub denumirea de ochii de iatagan, ea denota, cum era de asteptat, lascivitate, preocupari pentru seductie. Pupila reactioneaza la radiatia luminoasa si la adancimea imaginii. Se ingusteaza atunci cand privim la un obiect indepartat si cand lumina este puternica. Inafara de stimulii exteriori, ea mai reactioneaza si la starii sufletesti, atunci cand avem trairi intense si emotii 4
- 5. pozitive; se dilata, iar cand emotiile sunt negative, se micsoreaza. Aceste modficari sunt percepute de partenerii de conversatie drept mesaje subliminale. Privirea: Modul in care privim sau suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi;interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. Privirea ca mijloc de comunicare a sentimentelor, gandurilor, starilor sufletesti nu ar avea aceeasi semnificatie in absenta ochilor, ea fiind rezultata unor conexiuni intre creier si inima, modulate de firea si de educatia fiecarui individ..Mesajele ochilor si privirilor sunt legate de dilatarea si contractia pupilei, de ascunderea unghiului intern, de intensitatea si durata contactului vizual cu interlocutorul, de schimbarile de directie ale privirii. Modul de a privi e legat de interesul fata de partenerul de comunicare.Daca persoana sau ce ne spune nu ne intereseaza mutam privirea fata de ceva anume. Cum am mai spus privirea este contactul vizual intre parteneriide discutie, ne ofera indicii despre sentimentele care exista intre cele doua persoane, atunci cand contactul vizual este evitat exista o stare de nesiguranta, o timiditate excesiva sau dorinta de a nu fi deranjat. Cand intr-o situatie precum calatoria in metrou sau in orice transport in comun, cineva priveste o persoana chiar si dupa ce este observata, este interpretata drept tendinta de agresiune; insa atunci cand contactul vizual intre doua persoane este prelungit, acest lucru este explicat prin existenta unor sentimente puternice intre cei doi. Exista mai multe moduri de a privi: a) privirea paralela, la distanta mica denota o persoana adancita in gandurile sale si care nu doreste sa perceapa mediul inconjurator. Dar cand aceasta este mentinuta in prezenta unei persoane, este inteleasa ca o incercare de ignorare a acesteia si de a o face pe aceasta sa se simta nedorita in mediul respectiv. b) privirea drept in ochii este un semn al dorintei de cooperare cu interlocutorul, demonstrandu-i acestuia interesul si cunoasterea valorii sale. Aceasta privire denota onestitate, corectitudine si constiinta de sine. c) privirea de sus in jos se poate datora diferentei de inaltime sau a pozitiei partenerilor de discutie si acest lucru poate sa denote dominare, mandrie, aroganta. d) privirea de jos in sus are aceasi cauza ca si cea precedenta si denota supunere sau dorinta de agresivitate. e)privirea laterala, respectiv oblica, poate fi orientata spre stanga sau drepta, de sus sau de jos si exprima mai multe tipuri de informatii prein combinarea acestor elemente.Pornita de sus inseamna dispret, pronita de jos denota slugarnicie, iar cand ochii sunt larg deschisi poate semnifica curiozitate sau retinere. Privirile au fost studiate si din punct de vedere al fundamentelor neurologice. Astfel directia privirii indica ce idei trebuiesc activate: imaginile sunt activate de prvirea in sus, sunetele de cea orizontala si sentimentele de privirea in jos.Privirea indreptata spre stanga activeaza amintirile impersonale, obiective, logice, iar cea spre dreapta imaginatia, creativitatea, amintirile personale.Astfel cand cineva incearca sa-si aduca aminte ceva va privii spre stanga, iar cand va inventa sau va minti, spre dreapta. Nasul: Importanta nasului ca emblema a fetei a fost descoperita de Aristotel si confirmata de aproape toti fiziognomistii de marca. Dr.Roger Rogerson spunea ca dintre toate trasaturile fetei omenesti, nasul, fiind cel mai proeminent, joaca cel mai de seama rol in dezvaluirea caracterului Se spune ca lungimea nasului, respectiv a zonei de mijlocii trebuie sa fie egala cu aceea a fruntii si a treimii faciale inferioare.O asemea egalitate simbolizeaza un echilibru interior, exprimat prin cinste, loialitate si dragoste pentru adevar, ceea ce caracterizeaza orice om destoinic.Nasul ofera si el informatii despre starea de spirit a unui individ. Varful nasului ne poate dezvalui daca se inroseste sau paleste. Narile se pot umfla cand simtim un miros placut, sau daca suntem furiosi si largim narile pentru a sporii cantitatea de aer. 5
- 6. A stramba din nas este o expresie dar si o miscare a muschilor nasului, care semnifica neplacere, indispozitie, jena, confuzie. Miscarile frecvente ale muschilor din zona nasului duc la aparitia cutei sensibilitatii situata intre partea laterala a nasului si buza superioara, iar aceasta se datoreaza din cauza unei stari de nemultumire datorita unui fapt sau obiect neplacut. Una dintre principalele directii ale studiitlo expresiilor faciale a fost detectarea expresiilor artificiale, intentionate pentru a induce in eroare. Paul Ekman(1997) considera ca ceea ce tradeaza o persoana care intentioneaza sa induca in eroare sunt semnele de emotie. Cazul cel mai simplu este de a incerca o emotie pe care nu o simti. El considera ca exista putine persoane care sa produca expresii emotionale corecte, cei mai multi sunt tradati de anumite semne. De exemplu cei care zambesc spontan vor folosi anumiti muschi ce nu pot fi controlati intentionat situati in zona ochilor, iar pentru furie o ingustare a buzelor. Gura: Gura este cea mai mobila zona a fetei ea ne permite sa intre hrana, bautura si aerul ce ne sunt necesare;ea musca, ea ne rosteste gandurile, ea rade cand suntem bucurosi. Gura deschisa cu barbia lasata inseamna reaus lipsa de activitate. Gura inchisa poate insemna dorinta de a negocia tacit sau respingerea unui contact verbal. Gura inchisa cu buzele stranse indica inchiderea in sine, solitudine, incapatanare, proasta dispozitie. Gura si buzele pot realiza diferite mimici, cum ar fi cea de degustare, de savurare, de protest, de ingrijorare. Prezenta zambetului confirma disponibilitatea spre dialog. Zambestul autentic este expresia unei stari de bucurie, de acceptare si implica si participarea ochilor. Initial dezvelirea dintilor a fost un gest de amenintare, ulterior a evoluat spre un gest de prietenie. Zambetul apare la sugar foarte devreme, cam in a cincea sau a sasea saptamana de viata. Zambetul poate fi fabricat, prostesc, relaxat, dulceag, stramb, de frica, resemnat. Zambetul care descopera numai dintii de sus , nu si gingiile superioare este un semn de bunatate, cinste.Daca zambetul dezveleste si gingiile de sus aceasta denota ca posesorul este predispus la deprimarecare ii poate afecta fericirea si cariera. Cand zambetul dezgoleste ata dintii de sus , cat si dintii de jos, posesorul are o fire deschisa, corecta si generoasa, care isi va fi obiectul criticii si antipatiei altora. Rasul este o manisfestare tipic unama, ea este eliberatoare de tensiuni interne.Copii rad mai mult decat adultii.Rasul poate fi cinic, agresiv, eliberator, blazat, ingrijorat. Minciuna in societate: Din punct de vedere psihosociologic, minciuna este o strategie protectiv, adaptiv i succesiv de inser釘ie optimal a individului 樽n complicata re釘ea social. Aceasta 樽i asigur at但t neutralitatea sau distan釘area necesar, atunci c但nd societatea nu-i este pe plac, c但t i implicarea inteligent 樽n vederea ob釘inerii unei pozi釘ii sau profit maxim c但nd crede de cuviin釘. n acelai timp, prezen釘a minciunii poate de seama de calitatea rela釘iilor care reglementeaz societatea, de profilul comunicrii dintre diferi釘ii protagoniti sociali. Minciuna constituie un act psihic complex, cu rezonan釘e socio-culturale, ce vizeaz mai multe straturi existen釘iale: ontologice, gnoseologice, retorice, axiologice, antropologice, culturologice, sociologice. Ea este o form de administrare eficient a fic釘iunii, de plonjare motivat 樽n ireal, de 樽ndeprtare prin limbaj sau gestic de la cea ce 樽ndeobte este recunoscut ca existent, ca adevrat, ca valoare. Ca modalitate de abatere de la ceea ce este , minciuna d seama de faptul c distan釘a dintre real i ireal este reglabil prin mecanisme semiotice, c nu 樽ntotdeauna este urmrit coresponden釘a dintre ceea ce se afirm i strile de fapt, c instrumentele limbajelor verbale sau paraverbale sunt excelente mijloace de a tria, de a ascunde, de a nscoci. Minciuna este o achizi釘ie cultural ce se rafineaz pe msur ce subiectul dob但ndete o anumit experien釘 praxiologic, ajunge la o anumit performan釘 cognitiv, tie s selecteze i s ierarhizeze, dispune de o anumit 6
- 7. performan釘 discursiv, este integrat 樽n comunitate i are anumite interese. Nu min釘i doar de dragul de a min釘i. Editarea unei minciuni presupune o maturitate a contiin釘ei, o g但ndire de tip simbolic, o decentrare i dedublare subiectiv, o dezvoltare minimal a limbajului. Cele mai dese minciuni ale fiin釘ei umane sunt antrenate prin limbaj, 樽ntruc但t acestea sunt cele mai economicoase. Este mai uor s ascunzi sau s te ascunzi 樽n spatele cuvintelor. Te trdezi mult mai uor prin mimic sau gestic. M但inile sau fa釘a noastr sunt mai sincere, mai transparente. Omul minte i prin actele pe care le 樽ntreprinde, printr-o conexiune interesat a gesturilor i comportamentelor sale. Nu-i nevoie s mai apeleze la cuvinte. Reueti s min釘i 樽n deplin tcere. Po釘i foarte bine s induci 樽n eroare ac釘ion但nd 樽ntr-un anumit mod, exager但nd sau altern但nd semnifica釘iile unor acte sau 樽mbin但ndu-le i articul但ndu-le astfel 樽nc但t s se creeze impresiile dorite. Combinatorica actelor, ca i a cuvintelor, este nelimitat i, de aceea, ea creeaz spa釘iul de manevr suficient de larg pentru reuite strategii de 樽nelare. Min釘im gesticul但nd, r但z但nd, mir但ndu-ne, 樽nfuriindu-ne, bucur但ndu-ne, min釘indu-ne. Min釘im de cum facem prima micare, dar i 樽n nemicare. Cap. lI Metodologia proiectului 1. Formularea ipotezelor Fred N. Kerlinger definea ipoteza astfel: O ipoteza este un enunt conjectural despre relaia dintre doua sau mai multe variabile(1964, apud S.Chelcea, 2004, 99)Ipoteza reprezinta o forma specifica a gandirii stiintifice care da posibilitatea trecerii de la cunoasterea faptelor la cunoasterea legilor de producere a acestor fapte. Asa cum preciza Theodore Caplow o ipoteza este enuntul unei relatii cauzale intr-o forma care permite verficarea empirica(1970, apud S. Chelcea, 2004, 98) Tema centrala a acestui proiect este minciuna,cum este ea vazuta in societate,minciuna din punct de vedere al comportamentului nonverbal si cu totii am observat cat de usor putem fi manipulati prin gesturi, minica si tot ceea ce tine de limajul trupului. Ipoteza acestui proiect este: daca credintele despre semnele minciunii in comportamentul nonverbal sunt reale. 2. Operationalizarea Pentru o intelegere mai buna a temei prezentate in acest proiect va trebui sa operationalizez semnele minciunii. Semnele minciunii sunt particularitati ale comportamentului unei persoane despre care se zice ca nu este sincera Indicatorii minciunii din punct de vedere al comportamentului nonverbal sunt: atunci cand persoana care vorbeste duce mana la nas, cand nu se uita in ochii celuilalt interlocutor cu care poarta discutia respectiva, o stare de neliniste si are anumite ticuri, de a-si roade unghiile, de a baga tot timpul mana in par , muscatul buzelor, ocoleste privirea celuilalt, stare de neliniste isi muta corpul dintr-o parte in alta, se joaca cu anumite obiecte pe care le are la indemana, daca este fumator va fuma in continuu. Alegerea metodei si a instrumentului 7
- 8. La acest proiect de cercetare am ales drept instrument este experimentul. Ernest Greenwood spune ca Un experiment este verificarea unei ipoteze incercand de a pune doi factori in relatie cauzala prin cercetarea situatiilor contrastante, in care sunt controlati toti factorii in afara celui ce intereseaza, acesta din urma fiind cauza ipotetica sau efectul ipotetic (1945, apud S. Chelcea, 2004, 432) Experimentul Experimentul care l-am realizat la acest proiect de cercetare a fost reusit deoarece am atins ce imi propusesem inca de la inceput. Ideea experimentul era sa aflu daca ne putem da seama din comportamentul nonverbal al unei persoane, daca aceasta minte sau nu, daca gesturile necontrolate ne dau de gol atunci cand mintim. Am propus sa filmez doua persoane diferite, in acel filmulet scurt de 5 minute ele trebuiau sa-mi povesteasca o excursie pe care o facusera sau nu(in cazul acelei persoane care mintea).Persoanele care au fost filmate sunt de sex feminin, cu varsta de 19 respectiv 20 de ani.In timpul filmarii atmosfera din camera respectiva a fost linistita, neexistand nici un factor exterior care sa le atraga atentia, ele a trebuit sa-si puna imaginatia in joc si sa intre in rolul respectiv. Dupa ce am terminat de filmat am rugat 7 subiecti sa vizioneze filmuletele, sa-mi spuna care dintre cele doua persoane minte si sa-mi detalieze care au fost caracteristicile dupa care s-au ghidat cand mi-au dat raspunsul. Am luat fiecare subiect in parte pentru a nu fi influentat de raspunsurile date de ceilalti. Mentionez ca filmuletele le-am pus fara sonor astfel ca ei nu aveau cum sa fie influentati de comportamentul verbal, tot ce aveau ei sa-mi spuna se baza numai pe gesturile si mimica celui care era filmat. Dupa ce au vizionat ambele filmulete fiecare in parte mi-a spus parerea lui si am realizat ca 6 din cei 7 subiecti nu au putut fii inselati de persoana care a mintit. Caracteristicile care mi le-au dat sunt foarte asemanatoare cu indicatori care i-am dat mai sus si anume, persoana care a mintit i s-au dat drept caracteristici urmatoarele: dupa mimica buzelor si-au dat seama ca nu vorbea destul de fluent, prin aplecarea capului in jos, tinand privirea in alta directie si nu in camera si-au dat seama ca este nesigura pe ea si ca tragea de timp, pozitita corpului era nesigura si anume se misca foarte mult de pe un picior pe altul si asta le-a dat impresia ca este fosrte crispata si cel mai important ce au observat cei 6 subiecti care au fost deacord ca acea persoanaminte a fost un tic, s-a jucat pe tot parcursul filmari cu bratara de la mana si ei au caracterizat asta ca pe o stare de emotie de nesiguranta pe ea, pe vorbele sale.A existat insa si o persoana care a spus ca nu minte si argumentele au fost ca starea era una lejera chiar daca se mta de pe un picior pe altul si ca nu era crispata si ca nu incerca sa impresiuneze prin gesturi si mimica. Persoana care nu a mintit a fost caracterizata de cei 6 subiecti ca fiind foarte sigura pe ea deoarece pe aproximativ pe parcursul filmarii s-a uitat tot timpul in camera iar daca au existat momente cand nu se uita nu le-a atrans atentia deoarece a vorbit tot timpul chiar daca nu se uita in camera, chiar daca gesticula cu maine toti au dat raspunsul ca stia foarte bine ce spune, ca era naturala si ca prin aceste gesturi incerca sa intre in amanuntul povestirii, pozitia corpului era una dreapta dand impresia ca are incredere in ea iar zambetul de pe buzele ei le-a dat impresia ca stie ce spune si ca povesteste din toata inima.Persoana care a spus ca aceasta minte mi-a dat ca argumente ca prin gesticulatia ei ar incerca sa impresioneze si ca pozitia dreapta a corpului ii dadea impresia ca ar fi pusa la colt. Subiecti care au raspuns la acest experiment au varsta intre 19-25 de ani si au fost 3 baieti si 4 fete. 8
- 9. Concluzie Cu acest experiment am realizat ca daca oameni ar fi mult mai atenti la comportamentul nonverbal nu ar mai putea fi atat de usor inselati prin cuvinte, prin dialogul care il poarta cu interlocutorul. Prin raspunsurile obtinute in cadrul experimentul mi-am dat seama ca majoritatea oamenilor cunosc aceste coduri si daca am acorda putina atentie am cunoaste proababil adevarata fata a celor din jurul nostru si nu am mai putea fi inselati de masca care o aplica ei insusi caracterelor lor. Limbajul nonverbal si regulile lui putem spune ca sunt cunoscute in intreaga lume, peste tot au acelasi inteles, aceeasi semnificatie, aceeasi metoda de exprimare a sentimentelor, a starilor sufletesti, a fericiri, a frici, a suparari, limbajul nonverbal am putea sa-l consideram o limba internationala p care toti o vorbim in orice moment, in orice secunda din viata noastra. Prin acest experiment ar trebuie sa constientizam cat de puternic, cat de explicit si important poate fi limbajul nonverbal cum un singur gest il putem considera ca o actiune care iti spune multe despre ce gandeste cel de langa tine. Atunci cand stam de vorba cu o persoana nu trebuie decat sa identificam niste indicatori comportamentali si sa-i interpretezam corect sa descoperim ce a vrut cel din fata ta sa spuna, cat de bine poata sa ascunda minciuna sau cat de usor de poate da de gol. I Bibliografie: Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, (2005). Comunicarea nonverbala:gesturi si postura. Bucurest. Ed. comunicare.ro Chelcea, Septimiu,(2004). Metodologia cercetarii sociologice. Bucuresti. Ed. Economica pp.98-102 Chelcea, Septimiu,(2004). Comunicarea nonverbala in spatiul public. Bucuresti. Ed. Tritonic pp.53-64 Davies, Rodney, (1997). Ce ne dezvaluie fata. Bucuresti. Ed. Polimark Peas, Allan. (1993). Cum pot fi citite gandurile altora din gesturile lor. Bucuresti. Ed. Polirom 9