2. Cartea nunţii... este romanul a două lumi, una ultraarhaică
şi alta ultramodernă... Iată un spectacol cu atât mai sesizant, cu
cât şi contrastul e mai artistic şi mai minuţios studiat şi care face
din «Cartea nunţii» unul din valoroasele documente ale societă-
ţii noastre contemporane. Poezia citadină, în care dna
Hortensia Papadat-Bengescu si d-l Camil Petrescu au dat pagini
clasice, îşi adaugă astăzi acest roman ancorat puternic în inima
Bucuresţilor moderni ( Perpessicius, „Menţiuni critice”, vol. V, 1946 )
4.
Universul diegetic şi realitatea
Încă din primul capitol al romanului se observă intenţia naratorului de a construi
un univers diegetic fidel realităţii timpurilor respective.
Ruta trenului în care Jim şi „domnişoara” se află este precizată:
„Trenul lăsase de mult valea Târnavei şi se îndrepta spre zonele reci ale Braşovului.”
(...)
„Jim îşi luă trench-coat-ul pe mână şi uşoara, unica valiză, şi când vagonul intra în umbra şi
larma hamalilor albastri din Gara de Nord, care se repezeau spre scări, chemaţi cu strigăte ener-
gice – «Hamal! Hamal!» - sări toate treptele deodată şi se amestecă în mulţime.”
Toponimele concrete continuă şi în celelalte capitole, astfel, o refacere a traseului
lui Jim este posibilă:
„Ion Marinescu, zis şi Jim, fu lăsat de trăsură în faţa casei preistorice din str. Udricani, pe
vremea când lăptarii colindă curtile cu bidoanele, iar împărţitorii de jurnale înfig «Universul»
în clanţa uşii.”
5.
Universul diegetic şi realitatea
Strada Udricani, locaţia „Casei cu Molii” Ziarul „Universu”, care publică şi astăzi.
6.
Universul diegetic şi realitatea
Bucureştiul interbelic a fost o veritabilă sursă de inspiraţie, suficientă pentru a
proiecta o lume în care realitatea şi ficţiunea se îmbină într-un amestec omogen.
„După trei ani de lipsă din ţară, Bucureştii i se părură uimitor de mordenizaţi.(...) Palatul
Asigurării Generale se ridica în chipul unui masiv de sare babilonică spre cer, transformând
bulevardul, împreuna cu palatele Ciclop şi Lido, în arteră de mare metropolă. (...) Micul
zgârie-nori în fier şi blocuri de piatră al Palatului Societăţii de telefoane aruncase pe porţiunea
strâmtă a Căii Victoriei o umbră de Broadway.”
Totuşi, în capitolul „O partidă de nataţie” acţiunea se mută la malul Mării Negre:
„Marea era liniştită şi albastră, şi nu mai sulurile lungi de pânze spumoase ce se desfăceau
pe stâncile digului cu plesnituri surde acuzau oscilaţia apei.
(...)
Intrară cu toţi în spuma apei, Jim şi Medy curajoşi, Dora despicând valul cu muchiile
trupului, Lola cu mici ţipete de fior din cauza răcelii apei."
