ºÝºÝߣ

ºÝºÝߣShare a Scribd company logo

Chemarea ingerului guillaume musso pdf

•
•
ALL.RO
ALL.RO

Chemarea ingerului guillaume musso pdf

1 of 16
Download to read offline
http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
Guillaume Musso Guillaume Musso (născut în 1974) este unul dintre cei mai populari scriitori fran- cezi contemporani. Se prezintă simplu : „Guillaume Musso, născut la Antibes, romancier.“ Încă de la vârsta de zece ani a fost sigur că va scrie romane. Mama lui, bibliotecară, i-a trezit gustul pentru lite- ratură, hrănindu-l cu „Proust la biberon“. La nouăsprezece ani, Musso a plecat în Statele Unite ale Americii, unde s-a îndră- gostit de New York. S-a întors în Franţa plin de idei pentru romanele sale. A de- butat în 2001, cu romanul Skidamarink. Ideea romanului care i-a adus celebrita- tea (Et Après, 2004) i-a venit după ce a trecut printr-o experienţă terifiantă : la douăzeci şi patru de ani, a suferit un grav accident de maşină, care l-a făcut să reflecteze la sensul vieţii şi la posibilitatea ca ea să se sfârşească pe neaşteptate. Următoarele sale romane – Sauve-moi (2005), Vei fi acolo ?  (Seras-tu là ?, 2006 ; ­Editura ALLFA, 2010), Parce que je t’aime (2007), Je reviens te chercher (2008), Ce-aº fi eu fãrã tine ?  (Que serais-je sans toi ?, 2009 ; Editura ALLFA, 2011), Fata de hârtie (La fille de papier, 2010 ; Editura ALLFA, 2012) – au fost la fel de bine primite de public, unele fiind în curs de adaptare cinematografică. Guillaume Musso „Scriu întotdeauna cărţile pe care mi-ar plăcea şi mie să le citesc. Romanele mele îmbină mai multe genuri : sunt şi poveşti de dragoste, au şi elemente de thriller şi roman poliţist.“ Copyright © Emanuele Scorcelletti http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
l’appel de l’ange Guillaume Musso Copyright © XO Éditions 2011. All rights reserved. Chemarea îngerului Guillaume Musso Copyright © 2013 Editura ALLFA Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MUSSO, GUILLAUME Chemarea îngerului / Guillaume Musso ; trad.: Liliana Urian. - Ed. a 2-a. - Bucureşti : ALLFA, 2013 ISBN 978-973-724-635-6 I. Urian, Liliana (trad.) 821.133.1-31=135.1 Toate drepturile rezervate Editurii ALLFA. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a Editurii ALLFA. Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii. All rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission of ALLFA, is strictly prohibited. Copyright © 2013 by ALLFA. Editura ALLFA: Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 – Bucureşti Tel.: 021 402 26 00 Fax: 021 402 26 10 Distribuţie: Tel.: 021 402 26 30; 021 402 26 33 Comenzi: comenzi@all.ro www.all.ro Redactare: Crenguţa Năpristoc Tehnoredactare: Niculina Ionescu Corectură : Anca Tach Design copertă: Alexandru Novac http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
„ Ţărmul este mai sigur, dar mie‑mi place să mă lupt cu valurile.“ Emily Dickinson http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
9 Prolog Un telefon mobil ? La început, nu prea îi vedeai utilitatea, dar, ca să nu pari depă­ şită, te‑ai lăsat tentată de un model foarte simplu, cu un abona- ment în care erau incluse serviciile de bază. În primele zile, te‑ai surprins uneori sporovăind cam tare în restaurant, în tren sau pe terasele cafenelelor. E adevărat că era practic şi liniştitor să poţi vorbi oricând cu familia şi cu prietenii. Ca toată lumea, ai învăţat să scrii SMS‑uri, folosind o tasta- tură minusculă, şi te‑ai obişnuit să le trimiţi cât ai clipi. Ca toată lumea, ai renunţat la agendă pentru a o înlocui cu versiunea ei electronică. Ai trecut cu atenţie în memorie numerele cunoştin- ţelor tale, ale rudelor şi ale iubitului. Le‑ai camuflat pe cele ale foştilor, precum şi codul pin al cardului, pe care‑l uiţi adesea. Chiar dacă făcea fotografii de proastă calitate, ai folosit apa- ratul foto al telefonului tău mobil. Era chiar mişto să ai mereu la îndemână o fotografie amuzantă pe care să le‑o arăţi colegilor. De altfel, toată lumea făcea la fel. Era un obiect la modă : barierele dintre viaţa personală, viaţa profesională şi viaţa soci- ală se ştergeau. Şi mai ales, cotidianul devenise mai urgent, mai flexibil, impunându‑ţi să jonglezi în permanenţă cu programul tău. * Recent, ţi‑ai schimbat vechiul aparat cu un model mai nou : o minunăţie care‑ţi permite să ai acces la e‑mailuri, să navighezi pe internet şi să descarci sute de aplicaţii. http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
10 Aşa ai devenit dependentă. Ca grefat pe propriul tău corp, mo­bilul e de‑acum înainte o prelungire a ta, care te însoţeşte chiar şi în baie sau la toaletă. Indiferent unde eşti, rareori laşi să treacă mai mult de o jumătate de oră fără să te uiţi la ecran, aştep- tând cu nerăbdare un apel restant, un mesaj intim sau amical. Asemenea ursuleţului de pluş din copilărie, telefonul te liniş- teşte. Ecranul lui este plăcut, calmant, hipnotic. Îţi dă siguranţă în toate situaţiile şi îţi lasă impresia că printr‑o simplă apăsare pe buton ţi s‑ar deschide toate drumurile... * Dar, într‑o seară, întorcându‑te acasă, scotoceşti prin buzuna- re, apoi prin geantă şi îţi dai seama că mobilul ţi‑a dispărut. L‑ai pierdut ? Ţi‑a fost furat ? Nu, refuzi să crezi aşa ceva. Cauţi din nou, fără mai mult succes, încercând să te convingi că l‑ai uitat la birou, dar... nu : îţi aminteşti că l‑ai folosit în lift, după ce‑ai plecat de la muncă şi – fără îndoială – în metrou şi în autobuz. Fir‑ar să fie ! Mai întâi, eşti furioasă din cauza pierderii aparatului, apoi te feliciţi c‑ai optat pentru asigurarea de „furt/pierdere/deteriora- re“, adunând punctele de fidelitate care, chiar de mâine, îţi vor permite să‑ţi iei o nouă jucărie high‑tech, cu ecran tactil. Totuşi, la ora trei dimineaţa, tot nu reuşeşti să‑ţi găseşti somnul... * Te ridici din pat fără zgomot, ca să nu‑l trezeşti pe bărbatul adormit lângă tine. Te duci la bucătărie şi cauţi, pe raftul de sus al unui dulap, ve­chiul pachet de ţigări început, pe care l‑ai dosit acolo pentru cazuri de urgenţă. Îţi aprinzi una şi, dată fiind situaţia în care te afli, îţi torni şi un pahar de vodcă. La dracu’... Stai încovoiată pe scaun. Ţi‑e frig, fiindcă ai lăsat fereastra deschisă, să iasă fumul de ţigară. Faci inventarul a tot ceea ce conţine telefonul tău : câteva fil­muleţe, vreo cincizeci de fotografii, istoricul navigării tale pe http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
internet, adresa ta (inclusiv codul de la interfon), cea a părin- ţilor, numerele unor persoane care n‑ar trebui nicidecum să se afle acolo, nişte mesaje care ar putea induce ideea că... Nu fi paranoică ! Mai tragi un fum şi iei o gură de alcool. În aparenţă, nu există nimic cu adevărat compromiţător, dar ştii bine că aparenţele sunt înşelătoare. Ceea ce te îngrijorează e gândul că aparatul tău a încăput pe mâinile cui nu trebuie. Regreţi deja unele fotografii, unele e‑mailuri, unele conver- saţii. Trecutul, familia, banii, sexul... Dacă ar căuta bine, cineva care ar vrea să‑ţi facă rău ar avea cu ce să‑ţi distrugă viaţa. Îţi pare rău, dar regretele nu mai servesc la nimic. Ai început să tremuri, aşa că te ridici să închizi fereastra. Cu fruntea lipită de geam, te uiţi la puţinele lumini care mai stră­ lucesc în noapte, spunându‑ţi că, în celălalt capăt al oraşului, un bărbat are poate ochii pironiţi pe ecranul telefonului tău, scormo- nind cu nesaţ prin zonele de umbră din viaţa ta intimă şi scoto- cind metodic prin măruntaiele aparatului în căutarea unor dirty little secrets1 . 1   „Mici secrete compromiţătoare“ (en. în original). (N. tr.) http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
Partea întâi Şoarecele şi pisica http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
15 1 Schimbul „Există fiinţe al căror destin este să se întâl­ nească. Oriunde ar fi. Oriunde s‑ar duce. ­Într‑o bună zi, se vor întâlni.“ Claude Gallay New York Aeroportul JFK Cu o săptămână înainte de Crăciun EA —  Şi după aia ? —  După aiaa, Raphael mi‑a dăruit un inel cu diamante de la Tiffany şi m‑a cerut de nevastă. Cu telefonul lipit de ureche, Madeline se plimba prin faţa pereţilor înalţi de sticlă care dădeau spre pistă. La cinci mii de kilometri depărtare, în micul său apartament din nordul Londrei, cea mai bună prietenă a ei asculta nerăbdătoare relatarea amă- nunţită a escapadei ei romantice în Big Apple1 . —  Ai tras cartea cea mare ! constată Juliane. Weekend în Manhattan, cameră la Waldorf, plimbare în caleaşcă, cerere în că­sătorie ca pe vremuri... —  Da ! zise Madeline, veselă. Totul a fost perfect, ca într‑un film. —  Poate un pic prea perfect, nu ? o tachină Juliane. —  Poţi să‑mi explici cum poate fi ceva „prea“ perfect, doam­ nă blazată ce eşti ? Juliane încercă să se corecteze cu stângăcie : —  Vreau să zic : poate c‑a lipsit surpriza. New York, Tiffany, plimbarea prin ninsoare şi patinoarul din Central Park... E cam previzibil, cam banal ! 1   Supranumele oraşului New York. (N. tr.) http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
16 Madeline contraatacă maliţioasă : —  Dacă‑mi amintesc bine, când te‑a cerut Wayne în căsă- torie, tocmai se întorsese din pub, după o seară de beţie. Era îmbuibat ca o garnitură de metrou la ora de vârf şi s‑a dus să vo- mite la toaletă chiar imediat după ce ţi‑a cerut mâna, nu‑i aşa ? —  OK, ai câştigat manşa asta ! capitulă Juliane. Madeline zâmbi, apropiindu‑se de zona de îmbarcare pentru a încerca să‑l găsească pe Raphael în mijlocul mulţimii. La în- ceputul acestei vacanţe de Crăciun, mii de călători se îmbulzeau în aerogara care zumzăia ca un stup. Unii se duceau să‑şi vadă familiile, în timp ce alţii plecau la capătul lumii, spre destinaţii paradiziace, departe de cenuşiul New Yorkului. —  De fapt, reluă Juliane, nu mi‑ai zis care a fost răspunsul tău. —  Glumeşti ? I‑am zis că da, normal ! —  Nu l‑ai ţinut un pic pe jar ? —  Pe jar ? Jul’, am aproape treizeci şi patru de ani ! Nu crezi c‑am aşteptat destul ? Îl iubesc pe Raphael, avem o relaţie de doi ani şi‑ncercăm să facem un copil. Peste câteva săptămâni, o să ne mutăm în casa pe care am ales‑o împreună. Juliane, pentru prima dată în viaţa mea, mă simt protejată şi fericită. —  Spui asta fiindcă e lângă tine, nu ? —  Nu ! exclamă Madeline, râzând. S‑a dus să lase bagajele. Oricum, să ştii c‑am vorbit serios ! Se opri în faţa unui chioşc cu ziare. Puse cap la cap, unele ­dintre cotidiene făceau portretul unei lumi în derivă, care‑şi ipo­ tecase viitorul : criză economică, şomaj, scandaluri politice, tensi- une socială, catastrofe ecologice... —  Nu ţi‑e teamă că, alături de Raphael, viaţa ta o să fie pre- vizibilă ? o provocă Juliane. —  Nu e un cusur ! răspunse Madeline. Am nevoie de cineva puternic, de încredere, fidel. În jurul nostru, totul este precar, fragil şi nesigur. Nu vreau aşa ceva în familia mea. Vreau să mă‑ntorc seara acasă şi să fiu sigură că găsesc calm şi linişte în căminul meu. Înţelegi  ? —  Hm... făcu Juliane. http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html

More Related Content

Chemarea ingerului guillaume musso pdf

  • 4. Guillaume Musso Guillaume Musso (născut în 1974) este unul dintre cei mai populari scriitori fran- cezi contemporani. Se prezintă simplu : „Guillaume Musso, născut la Antibes, romancier.“ ÃŽncă de la vârsta de zece ani a fost sigur că va scrie romane. Mama lui, bibliotecară, i-a trezit gustul pentru lite- ratură, hrănindu-l cu „Proust la biberon“. La nouăsprezece ani, Musso a plecat în Statele Unite ale Americii, unde s-a îndră- gostit de New York. S-a întors în FranÅ£a plin de idei pentru romanele sale. A de- butat în 2001, cu romanul Skidamarink. Ideea romanului care i-a adus celebrita- tea (Et Après, 2004) i-a venit după ce a trecut printr-o experienţă terifiantă : la douăzeci ÅŸi patru de ani, a suferit un grav accident de maÅŸină, care l-a făcut să reflecteze la sensul vieÅ£ii ÅŸi la posibilitatea ca ea să se sfârÅŸească pe neaÅŸteptate. Următoarele sale romane – Sauve-moi (2005), Vei fi acolo ?  (Seras-tu là ?, 2006 ; ­Editura ALLFA, 2010), Parce que je t’aime (2007), Je reviens te chercher (2008), Ce-aº fi eu fãrã tine ?  (Que serais-je sans toi ?, 2009 ; Editura ALLFA, 2011), Fata de hârtie (La fille de papier, 2010 ; Editura ALLFA, 2012) – au fost la fel de bine primite de public, unele fiind în curs de adaptare cinematografică. Guillaume Musso „Scriu întotdeauna cărÅ£ile pe care mi-ar plăcea ÅŸi mie să le citesc. Romanele mele îmbină mai multe genuri : sunt ÅŸi poveÅŸti de dragoste, au ÅŸi elemente de thriller ÅŸi roman poliÅ£ist.“ Copyright © Emanuele Scorcelletti http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
  • 6. l’appel de l’ange Guillaume Musso Copyright © XO Éditions 2011. All rights reserved. Chemarea îngerului Guillaume Musso Copyright © 2013 Editura ALLFA Descrierea CIP a Bibliotecii NaÅ£ionale a României MUSSO, GUILLAUME Chemarea îngerului / Guillaume Musso ; trad.: Liliana Urian. - Ed. a 2-a. - BucureÅŸti : ALLFA, 2013 ISBN 978-973-724-635-6 I. Urian, Liliana (trad.) 821.133.1-31=135.1 Toate drepturile rezervate Editurii ALLFA. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a Editurii ALLFA. Drepturile de distribuÅ£ie în străinătate aparÅ£in în exclusivitate editurii. All rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission of ALLFA, is strictly prohibited. Copyright © 2013 by ALLFA. Editura ALLFA: Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 – BucureÅŸti Tel.: 021 402 26 00 Fax: 021 402 26 10 DistribuÅ£ie: Tel.: 021 402 26 30; 021 402 26 33 Comenzi: comenzi@all.ro www.all.ro Redactare: CrenguÅ£a Năpristoc Tehnoredactare: Niculina Ionescu Corectură : Anca Tach Design copertă: Alexandru Novac http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
  • 7. „ Ţărmul este mai sigur, dar mie‑mi place să mă lupt cu valurile.“ Emily Dickinson http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
  • 9. 9 Prolog Un telefon mobil ? La început, nu prea îi vedeai utilitatea, dar, ca să nu pari depă­ ÅŸită, te‑ai lăsat tentată de un model foarte simplu, cu un abona- ment în care erau incluse serviciile de bază. ÃŽn primele zile, te‑ai surprins uneori sporovăind cam tare în restaurant, în tren sau pe terasele cafenelelor. E adevărat că era practic ÅŸi liniÅŸtitor să poÅ£i vorbi oricând cu familia ÅŸi cu prietenii. Ca toată lumea, ai învăţat să scrii SMS‑uri, folosind o tasta- tură minusculă, ÅŸi te‑ai obiÅŸnuit să le trimiÅ£i cât ai clipi. Ca toată lumea, ai renunÅ£at la agendă pentru a o înlocui cu versiunea ei electronică. Ai trecut cu atenÅ£ie în memorie numerele cunoÅŸtin- Å£elor tale, ale rudelor ÅŸi ale iubitului. Le‑ai camuflat pe cele ale foÅŸtilor, precum ÅŸi codul pin al cardului, pe care‑l uiÅ£i adesea. Chiar dacă făcea fotografii de proastă calitate, ai folosit apa- ratul foto al telefonului tău mobil. Era chiar miÅŸto să ai mereu la îndemână o fotografie amuzantă pe care să le‑o arăţi colegilor. De altfel, toată lumea făcea la fel. Era un obiect la modă : barierele dintre viaÅ£a personală, viaÅ£a profesională ÅŸi viaÅ£a soci- ală se ÅŸtergeau. Åži mai ales, cotidianul devenise mai urgent, mai flexibil, impunându‑ţi să jonglezi în permanenţă cu programul tău. * Recent, Å£i‑ai schimbat vechiul aparat cu un model mai nou : o minunăţie care‑ţi permite să ai acces la e‑mailuri, să navighezi pe internet ÅŸi să descarci sute de aplicaÅ£ii. http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
  • 10. 10 AÅŸa ai devenit dependentă. Ca grefat pe propriul tău corp, mo­bilul e de‑acum înainte o prelungire a ta, care te însoÅ£eÅŸte chiar ÅŸi în baie sau la toaletă. Indiferent unde eÅŸti, rareori laÅŸi să treacă mai mult de o jumătate de oră fără să te uiÅ£i la ecran, aÅŸtep- tând cu nerăbdare un apel restant, un mesaj intim sau amical. Asemenea ursuleÅ£ului de pluÅŸ din copilărie, telefonul te liniÅŸ- teÅŸte. Ecranul lui este plăcut, calmant, hipnotic. ÃŽÅ£i dă siguranţă în toate situaÅ£iile ÅŸi îţi lasă impresia că printr‑o simplă apăsare pe buton Å£i s‑ar deschide toate drumurile... * Dar, într‑o seară, întorcându‑te acasă, scotoceÅŸti prin buzuna- re, apoi prin geantă ÅŸi îţi dai seama că mobilul Å£i‑a dispărut. L‑ai pierdut ? Å¢i‑a fost furat ? Nu, refuzi să crezi aÅŸa ceva. CauÅ£i din nou, fără mai mult succes, încercând să te convingi că l‑ai uitat la birou, dar... nu : îţi aminteÅŸti că l‑ai folosit în lift, după ce‑ai plecat de la muncă ÅŸi – fără îndoială – în metrou ÅŸi în autobuz. Fir‑ar să fie ! Mai întâi, eÅŸti furioasă din cauza pierderii aparatului, apoi te feliciÅ£i c‑ai optat pentru asigurarea de „furt/pierdere/deteriora- re“, adunând punctele de fidelitate care, chiar de mâine, îţi vor permite să‑ţi iei o nouă jucărie high‑tech, cu ecran tactil. TotuÅŸi, la ora trei dimineaÅ£a, tot nu reuÅŸeÅŸti să‑ţi găseÅŸti somnul... * Te ridici din pat fără zgomot, ca să nu‑l trezeÅŸti pe bărbatul adormit lângă tine. Te duci la bucătărie ÅŸi cauÅ£i, pe raftul de sus al unui dulap, ve­chiul pachet de Å£igări început, pe care l‑ai dosit acolo pentru cazuri de urgenţă. ÃŽÅ£i aprinzi una ÅŸi, dată fiind situaÅ£ia în care te afli, îţi torni ÅŸi un pahar de vodcă. La dracu’... Stai încovoiată pe scaun. Å¢i‑e frig, fiindcă ai lăsat fereastra deschisă, să iasă fumul de Å£igară. Faci inventarul a tot ceea ce conÅ£ine telefonul tău : câteva fil­muleÅ£e, vreo cincizeci de fotografii, istoricul navigării tale pe http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
  • 11. internet, adresa ta (inclusiv codul de la interfon), cea a părin- Å£ilor, numerele unor persoane care n‑ar trebui nicidecum să se afle acolo, niÅŸte mesaje care ar putea induce ideea că... Nu fi paranoică ! Mai tragi un fum ÅŸi iei o gură de alcool. ÃŽn aparenţă, nu există nimic cu adevărat compromiţător, dar ÅŸtii bine că aparenÅ£ele sunt înÅŸelătoare. Ceea ce te îngrijorează e gândul că aparatul tău a încăput pe mâinile cui nu trebuie. RegreÅ£i deja unele fotografii, unele e‑mailuri, unele conver- saÅ£ii. Trecutul, familia, banii, sexul... Dacă ar căuta bine, cineva care ar vrea să‑ţi facă rău ar avea cu ce să‑ţi distrugă viaÅ£a. ÃŽÅ£i pare rău, dar regretele nu mai servesc la nimic. Ai început să tremuri, aÅŸa că te ridici să închizi fereastra. Cu fruntea lipită de geam, te uiÅ£i la puÅ£inele lumini care mai stră­ lucesc în noapte, spunându‑ţi că, în celălalt capăt al oraÅŸului, un bărbat are poate ochii pironiÅ£i pe ecranul telefonului tău, scormo- nind cu nesaÅ£ prin zonele de umbră din viaÅ£a ta intimă ÅŸi scoto- cind metodic prin măruntaiele aparatului în căutarea unor dirty little secrets1 . 1   „Mici secrete compromiţătoare“ (en. în original). (N. tr.) http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
  • 13. Partea întâi Åžoarecele ÅŸi pisica http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
  • 15. 15 1 Schimbul „Există fiinÅ£e al căror destin este să se întâl­ nească. Oriunde ar fi. Oriunde s‑ar duce. ­Într‑o bună zi, se vor întâlni.“ Claude Gallay New York Aeroportul JFK Cu o săptămână înainte de Crăciun EA —  Åži după aia ? —  După aiaa, Raphael mi‑a dăruit un inel cu diamante de la Tiffany ÅŸi m‑a cerut de nevastă. Cu telefonul lipit de ureche, Madeline se plimba prin faÅ£a pereÅ£ilor înalÅ£i de sticlă care dădeau spre pistă. La cinci mii de kilometri depărtare, în micul său apartament din nordul Londrei, cea mai bună prietenă a ei asculta nerăbdătoare relatarea amă- nunÅ£ită a escapadei ei romantice în Big Apple1 . —  Ai tras cartea cea mare ! constată Juliane. Weekend în Manhattan, cameră la Waldorf, plimbare în caleaÅŸcă, cerere în că­sătorie ca pe vremuri... —  Da ! zise Madeline, veselă. Totul a fost perfect, ca într‑un film. —  Poate un pic prea perfect, nu ? o tachină Juliane. —  PoÅ£i să‑mi explici cum poate fi ceva „prea“ perfect, doam­ nă blazată ce eÅŸti ? Juliane încercă să se corecteze cu stângăcie : —  Vreau să zic : poate c‑a lipsit surpriza. New York, Tiffany, plimbarea prin ninsoare ÅŸi patinoarul din Central Park... E cam previzibil, cam banal ! 1   Supranumele oraÅŸului New York. (N. tr.) http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html
  • 16. 16 Madeline contraatacă maliÅ£ioasă : —  Dacă‑mi amintesc bine, când te‑a cerut Wayne în căsă- torie, tocmai se întorsese din pub, după o seară de beÅ£ie. Era îmbuibat ca o garnitură de metrou la ora de vârf ÅŸi s‑a dus să vo- mite la toaletă chiar imediat după ce Å£i‑a cerut mâna, nu‑i aÅŸa ? —  OK, ai câştigat manÅŸa asta ! capitulă Juliane. Madeline zâmbi, apropiindu‑se de zona de îmbarcare pentru a încerca să‑l găsească pe Raphael în mijlocul mulÅ£imii. La în- ceputul acestei vacanÅ£e de Crăciun, mii de călători se îmbulzeau în aerogara care zumzăia ca un stup. Unii se duceau să‑şi vadă familiile, în timp ce alÅ£ii plecau la capătul lumii, spre destinaÅ£ii paradiziace, departe de cenuÅŸiul New Yorkului. —  De fapt, reluă Juliane, nu mi‑ai zis care a fost răspunsul tău. —  GlumeÅŸti ? I‑am zis că da, normal ! —  Nu l‑ai Å£inut un pic pe jar ? —  Pe jar ? Jul’, am aproape treizeci ÅŸi patru de ani ! Nu crezi c‑am aÅŸteptat destul ? ÃŽl iubesc pe Raphael, avem o relaÅ£ie de doi ani ÅŸi‑ncercăm să facem un copil. Peste câteva săptămâni, o să ne mutăm în casa pe care am ales‑o împreună. Juliane, pentru prima dată în viaÅ£a mea, mă simt protejată ÅŸi fericită. —  Spui asta fiindcă e lângă tine, nu ? —  Nu ! exclamă Madeline, râzând. S‑a dus să lase bagajele. Oricum, să ÅŸtii c‑am vorbit serios ! Se opri în faÅ£a unui chioÅŸc cu ziare. Puse cap la cap, unele ­dintre cotidiene făceau portretul unei lumi în derivă, care‑şi ipo­ tecase viitorul : criză economică, ÅŸomaj, scandaluri politice, tensi- une socială, catastrofe ecologice... —  Nu Å£i‑e teamă că, alături de Raphael, viaÅ£a ta o să fie pre- vizibilă ? o provocă Juliane. —  Nu e un cusur ! răspunse Madeline. Am nevoie de cineva puternic, de încredere, fidel. ÃŽn jurul nostru, totul este precar, fragil ÅŸi nesigur. Nu vreau aÅŸa ceva în familia mea. Vreau să mă‑ntorc seara acasă ÅŸi să fiu sigură că găsesc calm ÅŸi liniÅŸte în căminul meu. ÃŽnÅ£elegi  ? —  Hm... făcu Juliane. http://www.all.ro/chemarea-ingerului.html