ݺߣ

ݺߣShare a Scribd company logo

Contractul de leasing și franchising

•Download as DOCX, PDF•
•
Д
Дан Букшану

Contractul de leasing și franchising la dreptul economic.

1 of 9
Download to read offline
Страница 1 из 9 Contractul de leasing și franchising 1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de leasing. 2. Condiţiile de valabilitate ale contractului de leasing. 3.Conţinutul contractului de leasing. 4.Efectele contractului de leasing. 5.Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de franchising. 6.Condiţiile de valabilitate ale contractului de franchising. 7.Efectele contractului de franchising. 8.Încetarea contractului de franchising. 1.Noțiunea contractului - în conformitate cu prevederile art. 923, alin. l CC, prin contractul de leasing o parte - creditorul financiar (locatorul) - se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract şi să-1 dea în posesiune şi folosinţă, pentru o perioadă determinată în contract, celeilalte părţi (locatar), iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevenţă). Operaţiunile de leasing sunt clasificate în funcţie de mai multe criterii: I. În funcţie de complexitatea conţinutului subiectiv al raportului de leasing şi de termenul contractului de leasing distingem:  leasing financiar  leasing operaţional Leasingul financiar presupune raporturi juridice tripartite, unde în calitate de finanţator apare, de obicei, o instituţie financiară. Locatarul primeşte în posesiune şi folosinţă bunul pentru o perioadă relativ îndelungată ce corespunde termenului de amortizare a bunului, în perioada contractului locatorul îşi recuperează integral costul bunului - obiect al contractului de leasing. Această varietate a leasingului este una din cele mai răspândite în lumea afacerilor, deoarece acoperă atât interesul locatorului de a recupera total costul iniţial al bunului în perioada de folosire a acestuia conform destinaţiei, cât şi interesul locatarului de a primi bunul în leasing pe o perioadă cât mai îndelungată. Leasingul operaţional presupune transmiterea de bunuri locatarului pe un termen mai mic decât cel normativ de exploatare (amortizare), ceea ce permite locatorului de a recurge la mai multe contracte de leasing în privinţa unuia şi aceluiaşi bun. Totodată, acest fapt determină, de regulă, o redevenţă sporită, comparativ cu cea plătită în cazul leasingului financiar. Pe parcursul executării contractului locatorul primeşte doar o parte din costul bunului transmis în posesiunea şi folosinţa locatarului. II. În funcţie de condiţiile de utilizare a bunului transmis în posesiunea şi folosinţa locatarului distingem:  leasing cu amortizare deplină  şi leasing cu amortizare parţială. Amortizarea deplină a obiectului material al contractului de leasing este caracteristică, de regulă, leasingului financiar. Acesta presupune recuperarea totală a costului bunului în virtutea faptului că termenul contractului de regulă coincide cu termenul normativ de amortizare a bunului. Amortizarea parţială este caracteristică leasingului operaţional, care presupun ne posibilitatea prelungirii contractului de leasing pentru o nouă perioadă sau încheierea unui contract
Страница 2 из 9 de leasing cu alt partener, calităţile bunului transmis în leasing nefiind epuizate total în perioada prevăzută de contract. III. După posibilitatea de restituire a mijloacelor investite, leasingul poate fi:  cu restituire totală a mijloacelor investite  şi cu restituire parţială a mijloacelor investite IV. În funcţie de tipul de service asigurat, distingem:  leasing brut  leasing net. Leasingul brut pune, de regulă, în sarcina locatorului obligaţiile de întreţinere şi reparaţie a bunului, de asigurare a acestuia, precum şi cele ce tinde achitarea unor plăţi aferente bunului, în cazul leasingului net obligaţiile menţionate revin, de obicei, locatarului. De cele mai multe ori leasingul financiar este de tip net. V. În funcţie de forma de organizare şi tehnica de realizare a operaţiunii de leasing deosebim  leasing direct,  leasing indirect,  leasing de returnare,  leasing diferenţiat sau multiplicativ,  leasing-periodizat (cu orar de utilizare a bunului). CARACTERELE JURIDICE Este consensual - contractul se va considera încheiat şi va produce efecte juridice din momentul exprimării consimţământului părţilor asupra clauzelor esenţiale, în forma cerută de lege, fără a fi necesară transmiterea bunului Este sinalagmatic - obligaţia beneficiarului întreţinerii de a transmite un bun în proprietate este corelativă şi interdependentă cu obligaţia dobânditorului de a oferi întreţinerea în natură datorată Este cu titlu oneros - deoarece ambele părţi urmăresc la încheierea contractului propriile interese patrimoniale, în schimbul bunului primit în proprietate. Este comutativ – din ce rezultă că părțile cunosc cu certitudine mărimea avantajului Cu executare succesivă - deoarece obligaţia dobânditorului persistă pe toată durata contractului, locatarul achită fie lunar, fie semestrial plata pentru leasing Translative de folosință - dreptul de folosință asupra bunului mobil sau imobil este transmis la momentul semnării contractului. Principal – deoarece nu depinde de soarta altui contract. Irevocabil – bunul transmis în leasing nu poate fi revocat 2. Condiţiile de validitate ale contractului de leasing a) Părţile la contractul de leasing sunt locatorul şi locatarul. Conform art. 5, alin. l, pct. (a) al Legii cu privire la leasing, locator este persoana fizică sau juridică (instituţie financiară, alt agent economic) care practică activitate de întreprinzător şi care procură cu titlu de proprietate echipament de la un anumit vânzător (furnizor) pentru a-1 da în chirie. Din prevederile art. 923, alin. l CC rezultă că locator în contractul de leasing poate fi atât producătorul bunului, cât şi cumpărătorul acestuia, în orice caz, locator este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi deţine bunul obiect material al contractului de leasing cu drept de proprietate. Locatar este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi care primeşte în posesiune şi folosinţă temporară, în bază de contract de leasing, echipamentul comandat la alegerea sa de la vânzătorul (furnizorul) desemnat de el (art. 5, alin. l, pct. (c) al Legii cu privire la leasing).
Страница 3 из 9 Obiect material al contractului de leasing - sunt bunurile mobile ne-consumptibile. Potrivit art. 4, alin. 2 al Legii cu privire la leasing, obiect al leasingului pot fi mijloacele de transport, maşinile, complexele tehnologice şi echipamentul care, potrivit clasificării în vigoare, se referă la fondurile fixe, cu excepţia celor interzise sau limitate pentru libera circulaţie pe piaţă în conformitate cu legislaţia. Prețul în contractul de leasing – (redevenţa pe care se obligă s-o achite locatarul), art. 10 al Legii cu privire la leasing stabileşte că pentru folosirea echipamentului locatarul plăteşte locatorului chirie. Valoarea totală a acesteia se constituie din:  suma care recuperează integral (sau aproximativ) valoarea echipamentului la momentul achiziţionării lui;  suma plătită locatorului pentru achitarea mijloacelor de credit, la o rată a dobânzii fixe sau fluctuante, cu care acesta a achiziţionat echipamentul;  comisionul plătit locatorului;  suma plătită pentru asigurarea echipamentului în condiţiile în care asigurarea a fost făcută de locator;  alte cheltuieli efectuate de locator, prevăzute în contractul de leasing Termenul contractului de leasing se stabileşte prin acordul părţilor contractante. Acesta corespunde termenului de amortizare a bunului şi nu-1 poate depăşi. Astfel, art. 7, alin. l, pct. (f) al Legii cu privire la leasing prevede că durata contractului corespunde cu termenul de amortizare a echipamentului sau este aproximativ egală acestui termen, în acest sens contractul de leasing, fiind încheiat pentru o perioadă determinată de timp, se deosebeşte de contractul de locuţiune, care poate fi încheiat şi pentru o perioadă nedeterminată. La stabilirea termenului contractului de leasing, în afară de termenul de amortizare a bunului, părţile contractante trebuie să ia în consideraţie şi perioada fiscală de amortizare. Ultima constituie perioada de timp fixată de lege în care proprietarul poate deduce la cheltuieli o cotă de amortizare neimpozabilă. Contractul de leasing este un contract pe termen lung, acesta fiind determinat în raport cu termenul de amortizare a obiectului material al con- tractului. Legea însă admite încheierea contractului de leasing pe un termen mai mic decât termenul de amortizare a echipamentului, în acest sens, art. 13, alin. 2 al Legii cu privire la leasing prevede că în cazul expirării contractului, echipamentul:  trece în proprietatea locatarului, dacă durata leasingului corespunde cu termenul de amortizare a echipamentului şi chiria stabilită în contract a fost plătită integral;  poate fi răscumpărat de locatar la preţul convenit de părţi, dar care nu este mai mic de valoarea reziduală de inventar a echipamentului, dacă durata leasingului a fost mai mică decât termenul de amortizare a echipamentului;  rămâne în posesiunea şi folosinţa temporară a locatarului, dacă contractul a fost prelungit de părţi la ratele stabilite anterior sau în condiţii de reduce re a plăţilor până la expirarea termenului de amortizare a echipamentului;  se restituie locatorului sau, la indicaţia lui, unei alte persoane în starea corespunzătoare clauzelor contractului şi termenului de amortizare, dacă locatarul a refuzat să-şi exercite drepturile acordate. Forma contractului de leasing
Страница 4 из 9 Legea cu privire la leasing nu prevede o referinţă expresă la forma contractului de leasing, însă, potrivit prevederilor art. 924, alin. l CC, contractul de leasing se încheie în scris. De altfel, respectiva condiţie poate fi dedusă şi din prevederile art. 7 al Legii cu privire la leasing, în care se menţionează conţinutul contractului de leasing şi se indică faptul că acestora intră în vigoare la data semnării lui sau la o altă dată stabilită în contract. Pe lângă faptul că forma scrisă a contractului de leasing este cerută de legislaţia în vigoare, raţiunea acestei condiţii este impusă şi de specificul acestui contract, care rezultă din complexitatea, particularităţile de exercitare şi continuitatea acestuia. 3.Efectele contractului de leasing. conform prevederilor art. 14, alin. 2 al Legii cu privire la leasing, locatorul are următoarele obligaţii:  să nu intervină în alegerea echipamentului şi a vânzătorului (furnizorului) de echipament pe care o face locatarul, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  să nu opereze modificări fără acordul locatarului în contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament;  să dea locatarului contra plată în posesiune şi folosinţă temporară echipamentul său;  să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament ales de locatar cu vânzătorul (furnizorul) indicat de acesta, să achite costul echipamentului şi să încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea lui, formularea cerinţelor care izvorăsc din acest contract, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  la expirarea contractului de leasing să primească echipamentul, dacă locatarul nu-şi exercită dreptul de a-1 achiziţiona cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul conform art. 13 Potrivit art. 14, alin. i al Legii cu privire la leasing, locatorul are dreptul:  să aleagă, cu acordul locatarului, echipamentul şi vânzătorul (furnizorul) lui;  să folosească echipamentul în calitate de gaj la obligaţiile sale faţă de terţi, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  în cazul în care locatarul încalcă substanţial clauzele contractului, să solicite achitarea integrală înainte de termen a chiriei sau rezilierea contractului cu reparaţia pagubelor şi/sau restituirea echipamentului.  răspunderea locatorului pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate de către vânzător prin contractul de vânzare-cumpărare este angajată în trei cazuri:  când locatorul alege vânzătorul bunului şi în contract nu este prevăzut altfel;  indiferent de faptul cine alege vânzătorul, dacă contractul prevede această obligaţie;  când locatorul, în mod fraudulos, intervine în alegerea bunului care necesită a fi procurat în vederea transmiterii ulterioare în leasing şi în desemnarea vânzătorului acestui bun.  Contractul de leasing, nefiind un contract translativ de proprietate, presupune că locatorul rămâne proprietarul bunurilor transmise în leasing pe parcursul întregii perioade de acţiune a contractului. Datorită acestui fapt locatorul poate cesiona sau dispune în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de drepturile care rezultă din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod nu-1 eliberează pe locator de obligaţiile ce rezultă din contract şi nici nu schimbă natura sau regimul juridic al contractului. Potrivit art. 15, alin. l al Legii cu privire la leasing, locatarul are dreptul:  să aleagă independent echipamentul şi vânzătorul (furnizorul) lui sau să încredinţeze locatorului această alegere;
Страница 5 из 9  « să formuleze vânzătorului (furnizorului) de echipament cerinţe ce izvorăsc din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  să refuze recepţionarea echipamentului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de leasing şi să suspende achitarea către locator a chiriei până când va fi eliminată încălcarea clauzelor din contract;  să ceară rezilierea contractului de leasing în cazul în care locatorul în calcă clauzele lui, precum şi să pretindă reparaţia pagubelor pricinuite astfel;  să stabilească independent pe bază contractuală executantul lucrărilor de reparaţie negarantată şi al altor servicii de întreţinere a echipamentului;  să execute înainte de termen obligaţia achitării chiriei şi să răscumpere echipamentul, dacă contractul nu prevede altfel;  la expirarea contractului de leasing, să achiziţioneze echipamentul cu titlu de proprietate ori să-i prelungească durata de folosinţă în condiţii coordonate cu locatorul, dacă contractul nu prevede altfel. Fără acordul locatorului locatarul nu are dreptul:  să modifice contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament sau să întrerupă acţiunea lui;  să gajeze echipamentul, să-1 subînchirieze sau să-1 înstrăineze unor terţi. Conform art. 15, alin. 3 al Legii cu privire la leasing, locatarul este obligat:  să ofere locatorului informaţii referitoare la echipament şi la vânzătorul (furnizorul) lui;  să coordoneze cu locatorul proiectul contractului de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament; să execute obligaţiile de recepţionare a echipamentului şi de formularea cerinţelor ce izvorăsc din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  să informeze locatorul despre corespunderea echipamentului clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare);  pe durata contractului de leasing să asigure integritatea echipamentului, menţinerea în stare de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele din contract;  să suporte toate cheltuielile pentru recepţia, montarea, exploatarea, întreţinerea, deservirea tehnică, reparaţia şi asigurarea echipamentului,  să achite chiria în modul stabilit de contractul de leasing;  la expirarea contractului de leasing să restituie locatorului echipamentul în starea stipulată de contract în cazul în care nu-şi va exercita dreptul prevăzut la art. 13, alin. 2 de achiziţionare a echipamentului cu titlu de proprietate sau de prelungire a contractului Contractul de leasing diferă de contractul de locaţiune prin următoarele elemente:  contractul de leasing poate genera, după caz, atât raporturi juridice bilaterale, cât şi tripartite, figurând în acestea vânzătorul bunului (furnizorul) ca proprietar al acestuia; obiectul material al contractului de leasing este un bun mobil;  bunul este, după caz, procurat sau produs de către locator cu scopul de a fi transmis în leasing, în vederea desfăşurării activităţii de întreprinzător a locatarului, dispoziţiile cu privire la leasing neaplicându-se în cazul când bunul urmează să fie folosit în scopuri personale, familiale sau casnice;  locatorul este obligat să informeze vânzătorul cu privire la contractul de leasing încheiat sau care urmează să fie încheiat;  locatarul determină de sine stătător vânzătorul şi indică bunul care urmează a fi procurat de către locator în vederea transmiterii acestuia în leasing, eliberându-1 în aşa fel pe locator de o eventuală răspundere
Страница 6 из 9 în ceea ce priveşte alegerea bunului şi desemnarea vânzătorului, dacă contractul nu prevede altfel;  leasingul prevede posibilitatea ca locatarul să cumpere bunul după expirarea contractului. Contractul de franchising Contractul de franchising este un instrument juridic ce operează în aria raporturilor de distribuţie a mărfurilor şi serviciilor, apariţia căruia a fost pentru prima dată codificată de legislatorul autohton în noul Cod civil al Republicii Moldova.  Etimologic cuvântul franchisă este de origine franceză şi se traduce ca permisiune sau privilegiu  Deopotrivă cu termenul franchisă în practica internaţională se foloseşte derivatul englez franchising (francisare) - termen prin care se desemnează operaţiunea juridică (contractul) ce presupune cedarea cu titlu oneros de către o firmă de succes numită frandsor (concedent, ori firmă mamă) a dreptului şi licenţei (de fabricaţie sau de comerţ) de a produce şi de a vinde un anumit produs sau serviciu, utilizând sistemul de afaceri şi de management al firmei mamă, în favoarea unui întreg lanţ de alte firme (persoane juridice) sau comercianţi (persoane fizice) în calitate de francisat (concesionar).  Franchisingul, reprezintă astfel, relaţii de afaceri care presupun cedarea de către o parte (franchiser) celeilalte părţi (frnachiseeului) a dreptului (francisei) de a desfăşura pe un anumit teritoriu, într-un anumit mod şi pentru o anumită perioadă de timp activitate de antreprenor, similară activităţii franchiserului. Dreptul de a desfăşura o activitate de antreprenor este realizat de franchiser în baza folosirii de către acesta a mărcii de fabrică, comercială sau de serviciu oferit de către franchiser (firmă cu renume) potrivit prevederilor contractului de franchising.  Franchisingul presupune crearea de către franchiser a unei reţele de întreprinderi mici atât în interiorul ţării, resortisantul căreia este el, cât şi peste hotarele ei, presupunând un şir de afaceri omogene legate prin imaginea, managementul şi marketingul propriu, în prezent sunt cunoscute aşa reţele defranchising, cum ar fi: "McDonalds", "Pizza Hoţ", "Burger King", "Coca-Cola", "Pepsi-Cola", "Holiday Inns", "Hilton", "Yves Rocher", "KodaK" ş.a.  în practica internaţională sunt cunoscute peste 60 de domenii în care se aplică cu succes franchisingul. Numai în SUA şi Canada, în prezent, operează circa 3200 de companii de francising cu circa 600 000 de reprezentate în zeci de ţări ale lumii pe toate continentele, fapt ce vorbeşte elocvent despre avantajele oferite de acest contract.  Potrivit art. l al Legii Republicii Moldova cu privire la franchising (în continuare Legea nr. 1335-XIII din 01.10.1997) franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea denumită franchiser acordă părţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnică şi organizatorică a acestuia. Franchisa – este o licenţă prin care o parte - proprietarul unui nume comercial sau a unei mărci comerciale - concesionează altei părţi dreptul de a vinde un produs sau un serviciu sub respectivul nume sau marcă comercială. În funcţie de franchisa acordată atât doctrina, cât şi practica evidenţiază mai multe tipuri de franchising. Printre acestea menţionăm:  franchisingul de producţie (Processing Franchising);  franchisingul de distribuţie (Trade Name Franchising);  franchisingul de servicii (Service Franchising);  franchisingul complex (Business Format Franchising).
Страница 7 из 9 Franchisingul de producţie  este un sistem de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul de a fabrica şi comercializa produsul final sub numele şi cu marca comercială a franchiserului. Acest tip de franchising presupune transferuri de know-how, asistenţă tehnică, precum şi livrare de materie primă, fiind răspândit pe larg în sfera alimentaţiei publice. Franchisingul de distribuţie este un sistem de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul exclusiv de a comercializa pe un anumit teritoriu, într-un anumit mod şi pentru o anumită perioadă produsul final cu numele şi marca comercială a franchiserului. Acest tip de franchising presupune faptul că franchiseeul îndeplineşte o parte din funcţiile furnizorului (franchiserului), specializându-se exclusiv în produsul final al acestuia. Această formă de distribuţie este caracteristică dealer-ilor specializaţi în comercializarea autoturismelor, produselor petroliere, producţiei cosmetice etc. Franchisingul de servicii presupune sistemul de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul să presteze consumatorilor servicii cu numele şi marca comercială a franchiserului. Acest tip de franchising este caracteristic, mai cu seamă, sferei de deservire a mijloacelor de transport. Franchisingul complexFranchisingul complex reprezintă raporturi contractuale care presupun asigurarea complexă din partea franchiserului a activităţii de antreprenoriat a franchiseeului. Acest tip de franchising presupune acordarea franchiseeului dreptul de a se folosi de numele sau marca ce-i aparţine franchiserului, transferul de tehnologii, asigurarea după caz cu materie primă, furnituri, utilaje, elaborarea de către franchiser exclusiv pentru franchisee a strategiei de marketing şi a tehnologiei businessului, efectuarea de către franchiser a controlului calităţii producţiei franchiseeului etc. Franchisingul complex este caracteristic sferei comerţului cu amănuntul, deservirii imobilelor, industriei turismului şi businessului hotelier. Franchisingul este de două forme:  corporativ sau  comercial. Franchisingul corporativ prevede participarea părţii denumite franchisee la întregul ciclu de producţie al franchiserului şi se caracterizează prin: a) contacte permanente între franchiser şi franchisee; b) schimb permanent de informaţii; c) reglementare detaliată a activităţii şi grad înalt de responsabilitate a părţii denumite franchisee. Franchisingul comercial prevede comercializarea de producţie finită (mărfuri) sau prestarea de servicii de către franchisee şi se caracterizează prin: a) specializarea îngustă a părţii denumite franchisee în comercializarea unui anumit tip de produse (mărfuri) sau în prestarea unui anumit tip de servicii; b) plata redevenţei către franchiser din volumul total de vânzări; c) riscul părţii denumite franchisee legat de comercializarea de produse (mărfuri) sau de prestarea de servicii; d) gradul scăzut de reglementare a obligaţiilor părţii denumite franchisee Caracterele juridice:  Sinalagmatic  Cu titlul oneros  Translativ de drepturi
Страница 8 из 9  Poate fi încheiat personal sau prin reprezentant  Numit  De executare succesivă  Principal  Principal  Negociabil  Irevocabil  Afectat de modalități Condiţiile de valabilitate ale contractului de franchising. Părţile contractante sunt franchiserul şi franchiseeul. Potrivit art. 2, alin. l al Legii nr. 1335- XIII din 01.10.1997, franchiser este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumită piaţă, care dispune de o marcă proprie şi care a încheiat un contract de franchising cu o altă întreprindere. Franchiser poate fi o persoană fizică sau juridică: a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină; b) din altă ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă (art. 2, alin. 2 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997).  Franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a creat în urma încheierii unui astfel de contract (art. 3, alin. l al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997). Asemenea franchiserului, potrivit prevederilor art. 3, alin. 2 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997, franchisee poate fi o persoană fizică sau juridică: a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină; b) din altă ţară care a încheiat un contract de franchising cu o întreprindere autohtonă. Obiectul franchisingului îl constituie producerea şi/sau comercializarea produselor (mărfuri), prestarea serviciilor, efectuate de franchisee conform standardelor şi cerinţelor privind calitatea stabilită de franchiser, proces care se desfăşoară în baza drepturilor exclusive oferite franchiseeului. Aşadar, obiectul contractului de franchising îl constituie, întâi de toate, complexul de drepturi exclusive ce-1individualizează pe franchiser, mărfurile şi serviciile acestuia". Acesta constă în "complexul de afaceri", ce presupune totalitatea drepturilor industriale şi drepturilor asupra proprietăţii intelectuale ce se referă la marca fabricii sau a serviciilor, denumirea firmei, modele de utilitate, know-how-urile, brevete etc. Forma contractul de franchising - se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Cerinţa respectivă a legii reiese din faptul că, acest contract se încheie, în primul rând, între întreprinderi autonome, preponderent persoane juridice, care sunt obligate să ducă evidenţa operaţiunilor în registrele comerciale, în al doilea rând, contractul de franchising este supus înregistrării de stat. Potrivit art. 10, alin. 4 al Legii nr. 1335- XIII din 01.10.1997 contractele de franchising se înregistrează la Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale. Termenul contractului de franchising se stabileşte de către părţile contractante în funcţie de perioada de timp necesară pentru distribuirea mărfurilor şi serviciilor. Contractul de franchising, fiind cu executare succesivă în timp, de regulă, se încheie pe un termen îndelungat, astfel încât să-i asigure franchiseeului posibilitatea de a-şi restitui cheltuielile suportate în legătură cu iniţierea afacerii, în acest sens, art. 1176, alin. l CCprevede că durata contractului se determină de către părţi, luându-se în considerare cerinţele desfacerii bunurilor şi a serviciilor asupra cărora s-a convenit.
Страница 9 из 9 Dacă durata nu este determinată sau depăşeşte 10 ani, fiecare dintre părţi are dreptul să rezilieze contractul, respectând termenului de preaviz de un an. în cazul în care nici una din părţi nu reziliază, contractul, el se prelungeşte, de fiecare dată, pentru 2 ani. Preţul contractului de franchising reprezintă plăţile pe care se obligă să le achite franchiseeul în schimbul dreptului de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii şi de a beneficia de un sistem de relaţii care, după cum am menţionat, presupune marca, renumele, know-how-ul şi asistenţa franchiserului. Acesta se compune dintr-o sumă de bani ce constituie plata iniţială şi o plată periodică. Cuantumul şi formele plăţilor, modul şi termenele achitării lor se stabilesc în contractul de franchising (art. 11, alin. 4 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997). Acesta se compune dintr-o sumă de bani ce constituie plata iniţială şi o plată periodică. Cuantumul şi formele plăţilor, modul şi termenele achitării lor se stabilesc în contractul de franchising (art. 11, alin. 4 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997). Plăţile prevăzute de contract care se acordă franchiserului se stabilesc în expresie bănească sau naturală în formă de plată iniţială unică şi de royalti. Plata iniţială unică se acordă pentru dreptul de folosire a mărcii pe teritoriul determinat, precum şi pentru compensarea cheltuielilor efectuate de franchiser, inclusiv pentru instruirea personalului şi consultaţii. Royalti reprezintă recompense periodice proporţionale indicilor de activitate, convenite între părţile contractante. Efectele contractului de franchising. Franchiserul este obligat:  Să pună la dispoziția franchiseului bunuri incorporale, drepturi, mărci de producție, modele și alte bunuri prevăzute în contract;  Să asigure protejarea programului de prestare a serviciilor, de fabricare a bunurilor de intervențiile terților persoane;  Să asigure instruirea personalului franchiseeului. Obligațiile franchiseeului:  Să utilizeze drepturile exclisive în conformitate cu contractul și indicațiile franchiserului;  Să nu divulge informația comercială secretă furnizată de franchiser;  Să utilizeze programul de prestare cu diligența unui bun întreprinzător;  Să acorde franchiserului dreptul de control privind respectarea tehnicilor de comercializare sau prestare de servicii precum și calitatea acestora;  Să respecte zona teritorială atribuită ;  Să plătească redevențele. Încetarea contractului de franchising o La expirarea termenului; o La rezilierea contractului, o La realizarea scopului franchisingului; o La încetarea uneia dintre părți de la contract.

More Related Content

Contractul de leasing și franchising

  • 1. Страница 1 из 9 Contractul de leasing și franchising 1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de leasing. 2. Condiţiile de valabilitate ale contractului de leasing. 3.Conţinutul contractului de leasing. 4.Efectele contractului de leasing. 5.Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de franchising. 6.Condiţiile de valabilitate ale contractului de franchising. 7.Efectele contractului de franchising. 8.Încetarea contractului de franchising. 1.Noțiunea contractului - în conformitate cu prevederile art. 923, alin. l CC, prin contractul de leasing o parte - creditorul financiar (locatorul) - se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract şi să-1 dea în posesiune şi folosinţă, pentru o perioadă determinată în contract, celeilalte părţi (locatar), iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevenţă). Operaţiunile de leasing sunt clasificate în funcţie de mai multe criterii: I. În funcţie de complexitatea conţinutului subiectiv al raportului de leasing şi de termenul contractului de leasing distingem:  leasing financiar  leasing operaţional Leasingul financiar presupune raporturi juridice tripartite, unde în calitate de finanţator apare, de obicei, o instituţie financiară. Locatarul primeşte în posesiune şi folosinţă bunul pentru o perioadă relativ îndelungată ce corespunde termenului de amortizare a bunului, în perioada contractului locatorul îşi recuperează integral costul bunului - obiect al contractului de leasing. Această varietate a leasingului este una din cele mai răspândite în lumea afacerilor, deoarece acoperă atât interesul locatorului de a recupera total costul iniţial al bunului în perioada de folosire a acestuia conform destinaţiei, cât şi interesul locatarului de a primi bunul în leasing pe o perioadă cât mai îndelungată. Leasingul operaţional presupune transmiterea de bunuri locatarului pe un termen mai mic decât cel normativ de exploatare (amortizare), ceea ce permite locatorului de a recurge la mai multe contracte de leasing în privinţa unuia şi aceluiaşi bun. Totodată, acest fapt determină, de regulă, o redevenţă sporită, comparativ cu cea plătită în cazul leasingului financiar. Pe parcursul executării contractului locatorul primeşte doar o parte din costul bunului transmis în posesiunea şi folosinţa locatarului. II. În funcţie de condiţiile de utilizare a bunului transmis în posesiunea şi folosinţa locatarului distingem:  leasing cu amortizare deplină  şi leasing cu amortizare parţială. Amortizarea deplină a obiectului material al contractului de leasing este caracteristică, de regulă, leasingului financiar. Acesta presupune recuperarea totală a costului bunului în virtutea faptului că termenul contractului de regulă coincide cu termenul normativ de amortizare a bunului. Amortizarea parţială este caracteristică leasingului operaţional, care presupun ne posibilitatea prelungirii contractului de leasing pentru o nouă perioadă sau încheierea unui contract
  • 2. Страница 2 из 9 de leasing cu alt partener, calităţile bunului transmis în leasing nefiind epuizate total în perioada prevăzută de contract. III. După posibilitatea de restituire a mijloacelor investite, leasingul poate fi:  cu restituire totală a mijloacelor investite  şi cu restituire parţială a mijloacelor investite IV. În funcţie de tipul de service asigurat, distingem:  leasing brut  leasing net. Leasingul brut pune, de regulă, în sarcina locatorului obligaţiile de întreţinere şi reparaţie a bunului, de asigurare a acestuia, precum şi cele ce tinde achitarea unor plăţi aferente bunului, în cazul leasingului net obligaţiile menţionate revin, de obicei, locatarului. De cele mai multe ori leasingul financiar este de tip net. V. În funcţie de forma de organizare şi tehnica de realizare a operaţiunii de leasing deosebim  leasing direct,  leasing indirect,  leasing de returnare,  leasing diferenţiat sau multiplicativ,  leasing-periodizat (cu orar de utilizare a bunului). CARACTERELE JURIDICE Este consensual - contractul se va considera încheiat şi va produce efecte juridice din momentul exprimării consimţământului părţilor asupra clauzelor esenţiale, în forma cerută de lege, fără a fi necesară transmiterea bunului Este sinalagmatic - obligaţia beneficiarului întreţinerii de a transmite un bun în proprietate este corelativă şi interdependentă cu obligaţia dobânditorului de a oferi întreţinerea în natură datorată Este cu titlu oneros - deoarece ambele părţi urmăresc la încheierea contractului propriile interese patrimoniale, în schimbul bunului primit în proprietate. Este comutativ – din ce rezultă că părțile cunosc cu certitudine mărimea avantajului Cu executare succesivă - deoarece obligaţia dobânditorului persistă pe toată durata contractului, locatarul achită fie lunar, fie semestrial plata pentru leasing Translative de folosință - dreptul de folosință asupra bunului mobil sau imobil este transmis la momentul semnării contractului. Principal – deoarece nu depinde de soarta altui contract. Irevocabil – bunul transmis în leasing nu poate fi revocat 2. Condiţiile de validitate ale contractului de leasing a) Părţile la contractul de leasing sunt locatorul şi locatarul. Conform art. 5, alin. l, pct. (a) al Legii cu privire la leasing, locator este persoana fizică sau juridică (instituţie financiară, alt agent economic) care practică activitate de întreprinzător şi care procură cu titlu de proprietate echipament de la un anumit vânzător (furnizor) pentru a-1 da în chirie. Din prevederile art. 923, alin. l CC rezultă că locator în contractul de leasing poate fi atât producătorul bunului, cât şi cumpărătorul acestuia, în orice caz, locator este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi deţine bunul obiect material al contractului de leasing cu drept de proprietate. Locatar este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi care primeşte în posesiune şi folosinţă temporară, în bază de contract de leasing, echipamentul comandat la alegerea sa de la vânzătorul (furnizorul) desemnat de el (art. 5, alin. l, pct. (c) al Legii cu privire la leasing).
  • 3. Страница 3 из 9 Obiect material al contractului de leasing - sunt bunurile mobile ne-consumptibile. Potrivit art. 4, alin. 2 al Legii cu privire la leasing, obiect al leasingului pot fi mijloacele de transport, maşinile, complexele tehnologice şi echipamentul care, potrivit clasificării în vigoare, se referă la fondurile fixe, cu excepţia celor interzise sau limitate pentru libera circulaţie pe piaţă în conformitate cu legislaţia. Prețul în contractul de leasing – (redevenţa pe care se obligă s-o achite locatarul), art. 10 al Legii cu privire la leasing stabileşte că pentru folosirea echipamentului locatarul plăteşte locatorului chirie. Valoarea totală a acesteia se constituie din:  suma care recuperează integral (sau aproximativ) valoarea echipamentului la momentul achiziţionării lui;  suma plătită locatorului pentru achitarea mijloacelor de credit, la o rată a dobânzii fixe sau fluctuante, cu care acesta a achiziţionat echipamentul;  comisionul plătit locatorului;  suma plătită pentru asigurarea echipamentului în condiţiile în care asigurarea a fost făcută de locator;  alte cheltuieli efectuate de locator, prevăzute în contractul de leasing Termenul contractului de leasing se stabileşte prin acordul părţilor contractante. Acesta corespunde termenului de amortizare a bunului şi nu-1 poate depăşi. Astfel, art. 7, alin. l, pct. (f) al Legii cu privire la leasing prevede că durata contractului corespunde cu termenul de amortizare a echipamentului sau este aproximativ egală acestui termen, în acest sens contractul de leasing, fiind încheiat pentru o perioadă determinată de timp, se deosebeşte de contractul de locuţiune, care poate fi încheiat şi pentru o perioadă nedeterminată. La stabilirea termenului contractului de leasing, în afară de termenul de amortizare a bunului, părţile contractante trebuie să ia în consideraţie şi perioada fiscală de amortizare. Ultima constituie perioada de timp fixată de lege în care proprietarul poate deduce la cheltuieli o cotă de amortizare neimpozabilă. Contractul de leasing este un contract pe termen lung, acesta fiind determinat în raport cu termenul de amortizare a obiectului material al con- tractului. Legea însă admite încheierea contractului de leasing pe un termen mai mic decât termenul de amortizare a echipamentului, în acest sens, art. 13, alin. 2 al Legii cu privire la leasing prevede că în cazul expirării contractului, echipamentul:  trece în proprietatea locatarului, dacă durata leasingului corespunde cu termenul de amortizare a echipamentului şi chiria stabilită în contract a fost plătită integral;  poate fi răscumpărat de locatar la preţul convenit de părţi, dar care nu este mai mic de valoarea reziduală de inventar a echipamentului, dacă durata leasingului a fost mai mică decât termenul de amortizare a echipamentului;  rămâne în posesiunea şi folosinţa temporară a locatarului, dacă contractul a fost prelungit de părţi la ratele stabilite anterior sau în condiţii de reduce re a plăţilor până la expirarea termenului de amortizare a echipamentului;  se restituie locatorului sau, la indicaţia lui, unei alte persoane în starea corespunzătoare clauzelor contractului şi termenului de amortizare, dacă locatarul a refuzat să-şi exercite drepturile acordate. Forma contractului de leasing
  • 4. Страница 4 из 9 Legea cu privire la leasing nu prevede o referinţă expresă la forma contractului de leasing, însă, potrivit prevederilor art. 924, alin. l CC, contractul de leasing se încheie în scris. De altfel, respectiva condiţie poate fi dedusă şi din prevederile art. 7 al Legii cu privire la leasing, în care se menţionează conţinutul contractului de leasing şi se indică faptul că acestora intră în vigoare la data semnării lui sau la o altă dată stabilită în contract. Pe lângă faptul că forma scrisă a contractului de leasing este cerută de legislaţia în vigoare, raţiunea acestei condiţii este impusă şi de specificul acestui contract, care rezultă din complexitatea, particularităţile de exercitare şi continuitatea acestuia. 3.Efectele contractului de leasing. conform prevederilor art. 14, alin. 2 al Legii cu privire la leasing, locatorul are următoarele obligaţii:  să nu intervină în alegerea echipamentului şi a vânzătorului (furnizorului) de echipament pe care o face locatarul, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  să nu opereze modificări fără acordul locatarului în contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament;  să dea locatarului contra plată în posesiune şi folosinţă temporară echipamentul său;  să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament ales de locatar cu vânzătorul (furnizorul) indicat de acesta, să achite costul echipamentului şi să încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea lui, formularea cerinţelor care izvorăsc din acest contract, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  la expirarea contractului de leasing să primească echipamentul, dacă locatarul nu-şi exercită dreptul de a-1 achiziţiona cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul conform art. 13 Potrivit art. 14, alin. i al Legii cu privire la leasing, locatorul are dreptul:  să aleagă, cu acordul locatarului, echipamentul şi vânzătorul (furnizorul) lui;  să folosească echipamentul în calitate de gaj la obligaţiile sale faţă de terţi, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  în cazul în care locatarul încalcă substanţial clauzele contractului, să solicite achitarea integrală înainte de termen a chiriei sau rezilierea contractului cu reparaţia pagubelor şi/sau restituirea echipamentului.  răspunderea locatorului pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate de către vânzător prin contractul de vânzare-cumpărare este angajată în trei cazuri:  când locatorul alege vânzătorul bunului şi în contract nu este prevăzut altfel;  indiferent de faptul cine alege vânzătorul, dacă contractul prevede această obligaţie;  când locatorul, în mod fraudulos, intervine în alegerea bunului care necesită a fi procurat în vederea transmiterii ulterioare în leasing şi în desemnarea vânzătorului acestui bun.  Contractul de leasing, nefiind un contract translativ de proprietate, presupune că locatorul rămâne proprietarul bunurilor transmise în leasing pe parcursul întregii perioade de acţiune a contractului. Datorită acestui fapt locatorul poate cesiona sau dispune în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de drepturile care rezultă din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod nu-1 eliberează pe locator de obligaţiile ce rezultă din contract şi nici nu schimbă natura sau regimul juridic al contractului. Potrivit art. 15, alin. l al Legii cu privire la leasing, locatarul are dreptul:  să aleagă independent echipamentul şi vânzătorul (furnizorul) lui sau să încredinţeze locatorului această alegere;
  • 5. Страница 5 из 9  « să formuleze vânzătorului (furnizorului) de echipament cerinţe ce izvorăsc din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  să refuze recepţionarea echipamentului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de leasing şi să suspende achitarea către locator a chiriei până când va fi eliminată încălcarea clauzelor din contract;  să ceară rezilierea contractului de leasing în cazul în care locatorul în calcă clauzele lui, precum şi să pretindă reparaţia pagubelor pricinuite astfel;  să stabilească independent pe bază contractuală executantul lucrărilor de reparaţie negarantată şi al altor servicii de întreţinere a echipamentului;  să execute înainte de termen obligaţia achitării chiriei şi să răscumpere echipamentul, dacă contractul nu prevede altfel;  la expirarea contractului de leasing, să achiziţioneze echipamentul cu titlu de proprietate ori să-i prelungească durata de folosinţă în condiţii coordonate cu locatorul, dacă contractul nu prevede altfel. Fără acordul locatorului locatarul nu are dreptul:  să modifice contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament sau să întrerupă acţiunea lui;  să gajeze echipamentul, să-1 subînchirieze sau să-1 înstrăineze unor terţi. Conform art. 15, alin. 3 al Legii cu privire la leasing, locatarul este obligat:  să ofere locatorului informaţii referitoare la echipament şi la vânzătorul (furnizorul) lui;  să coordoneze cu locatorul proiectul contractului de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament; să execute obligaţiile de recepţionare a echipamentului şi de formularea cerinţelor ce izvorăsc din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;  să informeze locatorul despre corespunderea echipamentului clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare);  pe durata contractului de leasing să asigure integritatea echipamentului, menţinerea în stare de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele din contract;  să suporte toate cheltuielile pentru recepţia, montarea, exploatarea, întreţinerea, deservirea tehnică, reparaţia şi asigurarea echipamentului,  să achite chiria în modul stabilit de contractul de leasing;  la expirarea contractului de leasing să restituie locatorului echipamentul în starea stipulată de contract în cazul în care nu-şi va exercita dreptul prevăzut la art. 13, alin. 2 de achiziţionare a echipamentului cu titlu de proprietate sau de prelungire a contractului Contractul de leasing diferă de contractul de locaţiune prin următoarele elemente:  contractul de leasing poate genera, după caz, atât raporturi juridice bilaterale, cât şi tripartite, figurând în acestea vânzătorul bunului (furnizorul) ca proprietar al acestuia; obiectul material al contractului de leasing este un bun mobil;  bunul este, după caz, procurat sau produs de către locator cu scopul de a fi transmis în leasing, în vederea desfăşurării activităţii de întreprinzător a locatarului, dispoziţiile cu privire la leasing neaplicându-se în cazul când bunul urmează să fie folosit în scopuri personale, familiale sau casnice;  locatorul este obligat să informeze vânzătorul cu privire la contractul de leasing încheiat sau care urmează să fie încheiat;  locatarul determină de sine stătător vânzătorul şi indică bunul care urmează a fi procurat de către locator în vederea transmiterii acestuia în leasing, eliberându-1 în aşa fel pe locator de o eventuală răspundere
  • 6. Страница 6 из 9 în ceea ce priveşte alegerea bunului şi desemnarea vânzătorului, dacă contractul nu prevede altfel;  leasingul prevede posibilitatea ca locatarul să cumpere bunul după expirarea contractului. Contractul de franchising Contractul de franchising este un instrument juridic ce operează în aria raporturilor de distribuţie a mărfurilor şi serviciilor, apariţia căruia a fost pentru prima dată codificată de legislatorul autohton în noul Cod civil al Republicii Moldova.  Etimologic cuvântul franchisă este de origine franceză şi se traduce ca permisiune sau privilegiu  Deopotrivă cu termenul franchisă în practica internaţională se foloseşte derivatul englez franchising (francisare) - termen prin care se desemnează operaţiunea juridică (contractul) ce presupune cedarea cu titlu oneros de către o firmă de succes numită frandsor (concedent, ori firmă mamă) a dreptului şi licenţei (de fabricaţie sau de comerţ) de a produce şi de a vinde un anumit produs sau serviciu, utilizând sistemul de afaceri şi de management al firmei mamă, în favoarea unui întreg lanţ de alte firme (persoane juridice) sau comercianţi (persoane fizice) în calitate de francisat (concesionar).  Franchisingul, reprezintă astfel, relaţii de afaceri care presupun cedarea de către o parte (franchiser) celeilalte părţi (frnachiseeului) a dreptului (francisei) de a desfăşura pe un anumit teritoriu, într-un anumit mod şi pentru o anumită perioadă de timp activitate de antreprenor, similară activităţii franchiserului. Dreptul de a desfăşura o activitate de antreprenor este realizat de franchiser în baza folosirii de către acesta a mărcii de fabrică, comercială sau de serviciu oferit de către franchiser (firmă cu renume) potrivit prevederilor contractului de franchising.  Franchisingul presupune crearea de către franchiser a unei reţele de întreprinderi mici atât în interiorul ţării, resortisantul căreia este el, cât şi peste hotarele ei, presupunând un şir de afaceri omogene legate prin imaginea, managementul şi marketingul propriu, în prezent sunt cunoscute aşa reţele defranchising, cum ar fi: "McDonalds", "Pizza Hoţ", "Burger King", "Coca-Cola", "Pepsi-Cola", "Holiday Inns", "Hilton", "Yves Rocher", "KodaK" ş.a.  în practica internaţională sunt cunoscute peste 60 de domenii în care se aplică cu succes franchisingul. Numai în SUA şi Canada, în prezent, operează circa 3200 de companii de francising cu circa 600 000 de reprezentate în zeci de ţări ale lumii pe toate continentele, fapt ce vorbeşte elocvent despre avantajele oferite de acest contract.  Potrivit art. l al Legii Republicii Moldova cu privire la franchising (în continuare Legea nr. 1335-XIII din 01.10.1997) franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea denumită franchiser acordă părţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnică şi organizatorică a acestuia. Franchisa – este o licenţă prin care o parte - proprietarul unui nume comercial sau a unei mărci comerciale - concesionează altei părţi dreptul de a vinde un produs sau un serviciu sub respectivul nume sau marcă comercială. În funcţie de franchisa acordată atât doctrina, cât şi practica evidenţiază mai multe tipuri de franchising. Printre acestea menţionăm:  franchisingul de producţie (Processing Franchising);  franchisingul de distribuţie (Trade Name Franchising);  franchisingul de servicii (Service Franchising);  franchisingul complex (Business Format Franchising).
  • 7. Страница 7 из 9 Franchisingul de producţie  este un sistem de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul de a fabrica şi comercializa produsul final sub numele şi cu marca comercială a franchiserului. Acest tip de franchising presupune transferuri de know-how, asistenţă tehnică, precum şi livrare de materie primă, fiind răspândit pe larg în sfera alimentaţiei publice. Franchisingul de distribuţie este un sistem de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul exclusiv de a comercializa pe un anumit teritoriu, într-un anumit mod şi pentru o anumită perioadă produsul final cu numele şi marca comercială a franchiserului. Acest tip de franchising presupune faptul că franchiseeul îndeplineşte o parte din funcţiile furnizorului (franchiserului), specializându-se exclusiv în produsul final al acestuia. Această formă de distribuţie este caracteristică dealer-ilor specializaţi în comercializarea autoturismelor, produselor petroliere, producţiei cosmetice etc. Franchisingul de servicii presupune sistemul de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul să presteze consumatorilor servicii cu numele şi marca comercială a franchiserului. Acest tip de franchising este caracteristic, mai cu seamă, sferei de deservire a mijloacelor de transport. Franchisingul complexFranchisingul complex reprezintă raporturi contractuale care presupun asigurarea complexă din partea franchiserului a activităţii de antreprenoriat a franchiseeului. Acest tip de franchising presupune acordarea franchiseeului dreptul de a se folosi de numele sau marca ce-i aparţine franchiserului, transferul de tehnologii, asigurarea după caz cu materie primă, furnituri, utilaje, elaborarea de către franchiser exclusiv pentru franchisee a strategiei de marketing şi a tehnologiei businessului, efectuarea de către franchiser a controlului calităţii producţiei franchiseeului etc. Franchisingul complex este caracteristic sferei comerţului cu amănuntul, deservirii imobilelor, industriei turismului şi businessului hotelier. Franchisingul este de două forme:  corporativ sau  comercial. Franchisingul corporativ prevede participarea părţii denumite franchisee la întregul ciclu de producţie al franchiserului şi se caracterizează prin: a) contacte permanente între franchiser şi franchisee; b) schimb permanent de informaţii; c) reglementare detaliată a activităţii şi grad înalt de responsabilitate a părţii denumite franchisee. Franchisingul comercial prevede comercializarea de producţie finită (mărfuri) sau prestarea de servicii de către franchisee şi se caracterizează prin: a) specializarea îngustă a părţii denumite franchisee în comercializarea unui anumit tip de produse (mărfuri) sau în prestarea unui anumit tip de servicii; b) plata redevenţei către franchiser din volumul total de vânzări; c) riscul părţii denumite franchisee legat de comercializarea de produse (mărfuri) sau de prestarea de servicii; d) gradul scăzut de reglementare a obligaţiilor părţii denumite franchisee Caracterele juridice:  Sinalagmatic  Cu titlul oneros  Translativ de drepturi
  • 8. Страница 8 из 9  Poate fi încheiat personal sau prin reprezentant  Numit  De executare succesivă  Principal  Principal  Negociabil  Irevocabil  Afectat de modalități Condiţiile de valabilitate ale contractului de franchising. Părţile contractante sunt franchiserul şi franchiseeul. Potrivit art. 2, alin. l al Legii nr. 1335- XIII din 01.10.1997, franchiser este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumită piaţă, care dispune de o marcă proprie şi care a încheiat un contract de franchising cu o altă întreprindere. Franchiser poate fi o persoană fizică sau juridică: a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină; b) din altă ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă (art. 2, alin. 2 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997).  Franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a creat în urma încheierii unui astfel de contract (art. 3, alin. l al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997). Asemenea franchiserului, potrivit prevederilor art. 3, alin. 2 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997, franchisee poate fi o persoană fizică sau juridică: a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină; b) din altă ţară care a încheiat un contract de franchising cu o întreprindere autohtonă. Obiectul franchisingului îl constituie producerea şi/sau comercializarea produselor (mărfuri), prestarea serviciilor, efectuate de franchisee conform standardelor şi cerinţelor privind calitatea stabilită de franchiser, proces care se desfăşoară în baza drepturilor exclusive oferite franchiseeului. Aşadar, obiectul contractului de franchising îl constituie, întâi de toate, complexul de drepturi exclusive ce-1individualizează pe franchiser, mărfurile şi serviciile acestuia". Acesta constă în "complexul de afaceri", ce presupune totalitatea drepturilor industriale şi drepturilor asupra proprietăţii intelectuale ce se referă la marca fabricii sau a serviciilor, denumirea firmei, modele de utilitate, know-how-urile, brevete etc. Forma contractul de franchising - se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Cerinţa respectivă a legii reiese din faptul că, acest contract se încheie, în primul rând, între întreprinderi autonome, preponderent persoane juridice, care sunt obligate să ducă evidenţa operaţiunilor în registrele comerciale, în al doilea rând, contractul de franchising este supus înregistrării de stat. Potrivit art. 10, alin. 4 al Legii nr. 1335- XIII din 01.10.1997 contractele de franchising se înregistrează la Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale. Termenul contractului de franchising se stabileşte de către părţile contractante în funcţie de perioada de timp necesară pentru distribuirea mărfurilor şi serviciilor. Contractul de franchising, fiind cu executare succesivă în timp, de regulă, se încheie pe un termen îndelungat, astfel încât să-i asigure franchiseeului posibilitatea de a-şi restitui cheltuielile suportate în legătură cu iniţierea afacerii, în acest sens, art. 1176, alin. l CCprevede că durata contractului se determină de către părţi, luându-se în considerare cerinţele desfacerii bunurilor şi a serviciilor asupra cărora s-a convenit.
  • 9. Страница 9 из 9 Dacă durata nu este determinată sau depăşeşte 10 ani, fiecare dintre părţi are dreptul să rezilieze contractul, respectând termenului de preaviz de un an. în cazul în care nici una din părţi nu reziliază, contractul, el se prelungeşte, de fiecare dată, pentru 2 ani. Preţul contractului de franchising reprezintă plăţile pe care se obligă să le achite franchiseeul în schimbul dreptului de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii şi de a beneficia de un sistem de relaţii care, după cum am menţionat, presupune marca, renumele, know-how-ul şi asistenţa franchiserului. Acesta se compune dintr-o sumă de bani ce constituie plata iniţială şi o plată periodică. Cuantumul şi formele plăţilor, modul şi termenele achitării lor se stabilesc în contractul de franchising (art. 11, alin. 4 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997). Acesta se compune dintr-o sumă de bani ce constituie plata iniţială şi o plată periodică. Cuantumul şi formele plăţilor, modul şi termenele achitării lor se stabilesc în contractul de franchising (art. 11, alin. 4 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997). Plăţile prevăzute de contract care se acordă franchiserului se stabilesc în expresie bănească sau naturală în formă de plată iniţială unică şi de royalti. Plata iniţială unică se acordă pentru dreptul de folosire a mărcii pe teritoriul determinat, precum şi pentru compensarea cheltuielilor efectuate de franchiser, inclusiv pentru instruirea personalului şi consultaţii. Royalti reprezintă recompense periodice proporţionale indicilor de activitate, convenite între părţile contractante. Efectele contractului de franchising. Franchiserul este obligat:  Să pună la dispoziția franchiseului bunuri incorporale, drepturi, mărci de producție, modele și alte bunuri prevăzute în contract;  Să asigure protejarea programului de prestare a serviciilor, de fabricare a bunurilor de intervențiile terților persoane;  Să asigure instruirea personalului franchiseeului. Obligațiile franchiseeului:  Să utilizeze drepturile exclisive în conformitate cu contractul și indicațiile franchiserului;  Să nu divulge informația comercială secretă furnizată de franchiser;  Să utilizeze programul de prestare cu diligența unui bun întreprinzător;  Să acorde franchiserului dreptul de control privind respectarea tehnicilor de comercializare sau prestare de servicii precum și calitatea acestora;  Să respecte zona teritorială atribuită ;  Să plătească redevențele. Încetarea contractului de franchising o La expirarea termenului; o La rezilierea contractului, o La realizarea scopului franchisingului; o La încetarea uneia dintre părți de la contract.