�ݺ�ߣ

C c li H N
Cumsate
indragostesti,
http://www.all.ro/cum-sa-te-indragostesti.html

CECELIA AHERN
Cecelia Ahern este o tânără irlandeză
care a reu‫܈‬it să fac din fiecare roman pe
care l-a scris un bestseller interna‫܊‬ional.
Romanul ei de debut, P.S. Te iubesc
(ALLFA, 2005), a fost tradus în 47 de
‫܊‬ări ‫܈‬i a fost ecranizat, devenind instan-
taneu un succes interna‫܊‬ional.
Următoarele romane s-au bucurat de
acela‫܈‬i succes, fiind traduse pe toate con-
tinentele ‫܈‬i vândute în peste 15000000 de
exemplare.
Mai multe informa‫܊‬ii ‫܈‬i noută‫܊‬i despre Cecelia Ahern pute‫܊‬i afla
urmărindu-i conturile de Twitter – @Cecelia_Ahern – ‫܈‬i Facebook –
Facebook.com/CeceliaAhernofficial –, precum ‫܈‬i pagina de internet:
www.cecelia-ahern.com.
Cecelia Ahern
„Indiferent ce idee sau ce personaj se na‫܈‬te
în mintea mea, o să fie cineva, undeva,
care a trăit ce scriu eu, iar în poveste
trebuie să-i fac dreptate acelei persoane.“

Alte romane scrise de Cecelia Ahern:
P.S. Te iubesc (ALLFA, 2005 – ecranizat. P.S. I Love You)
Suflete pereche (ALLFA, 2006 – ecranizat Love, Rosie)
Prietenul nevăzut (ALLFA, 2007)
Dispăruаi fără urmă (ALLFA, 2008)
Cadoul (ALLFA, 2009)
Mulаumesc pentru amintiri (ALLFA, 2009)
Cartea viitorului (ALLFA, 2010)
Întâlnire cu Viaаa (ALLFA, 2013)
O sută de nume (ALLFA, 2013)

C c li
H N
Cumsate
indragostesti,
Traducere din limba engleză de
Iris Manuela Gîtlan Anghel

HOW TO FALL IN LOVE
Cecelia Ahern
Copyright © Cecelia Ahern 2013
CUM SĂ TE ÎNDRĂGOSTE‫܇‬TI
Cecelia Ahern
Copyright © 2015 Editura ALLFA
Descrierea CIP a Bibliotecii Na‫܊‬ionale a României
AHERN, CECELIA
Cum să te îndrăgoste‫܈‬ti / Cecilia Ahern௘; trad.: Iris Manuela
Gîtlan Anghel. – Bucure‫܈‬ti௘: ALLFA, 2015
ISBN 978-973-724-450-5
I. Gîtlan Anghel, Iris Manuela (trad.)
821.111(417)-31=135.1
Toate drepturile rezervate Editurii ALLFA.
Nicio parte din acest volum nu poate ¿ copiată
fără permisiunea scrisă a Editurii ALLFA.
Drepturile de distribu‫܊‬ie în străinătate apar‫܊‬in editurii.
All rights reserved. The distribution of this book outside
Romania, without the written permission of ALLFA,
is strictly prohibited.
Copyright © 2015 by ALLFA.
Editura ALLFA௘:
Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,
sector 6, cod 060512 – Bucure‫܈‬ti
Tel.௘: 021 402 26 00
Fax௘: 021 402 26 10
Distribu‫܊‬ie௘: 021 402 26 30௘;
021 402 26 33
Comenzi௘: comenzi@all.ro
www.all.ro
Redactare௘: Martin Zick
Tehnoredactare௘: Liviu Stoica
Corectură௘: Anca Tach
Design copertă௘: Alexandru Novac

Pentru David, care m-a învăаat
cum să mă îndrăgostesc

9
1
Cum să convingi un om
să lase arma jos
Se spune că un fulger nu love‫܈‬te niciodată de două ori.
Neadevărat. Mă rog, e adevărat că oamenii sus‫܊‬in asta௘; nu e
adevărat însă ca fapt ‫܈‬tiin‫܊‬ific.
Cercetătorii de la NASAau descoperit că fulgerele produse în
nori lovesc pământul în două sau mai multe locuri, iar riscul de a
fi lovit este cu patruzeci ‫܈‬i cinci la sută mai mare decât ne ima-
ginăm. Însă ce vor oamenii să spună este că fulgerul nu love‫܈‬te
niciodată de două ori în acela‫܈‬i loc, lucru la fel de neadevărat.
De‫܈‬i probabilitatea de a fi trăsnit de fulger este de unu la trei
mii, între 1942 ‫܈‬i 1977 Roy Cleveland Sullivan, un pădurar din
Virginia, a fost lovit de trăsnet de ‫܈‬apte ori. Roy a supravie‫܊‬uit
tuturor loviturilor de fulger, dar s-a sinucis la ‫܈‬aptezeci ‫܈‬i unu
de ani, împu‫܈‬cându-se în stomac. S-ar părea că din cauza unei
iubiri neîmpărtă‫܈‬ite. Lăsând la o parte metafora fulgerului, am
putea spune că oamenii vor să spună următoarele௘: unul Юi acelaЮi
eveniment foarte puаin probabil nu poate apărea de două ori în
viaаa unei persoane. Neadevărat. Dacă motivele care l-au de-
terminat pe Roy să-‫܈‬i pună capăt zilelor sunt adevărate, dat fi-
ind că o inimă frântă suferă într-un mod aparte, Roy trebuie să
fi ‫܈‬tiut mai bine decât oricine că era cât se poate de verosimil ca
acest necaz neverosimil să i se întâmple din nou. ‫܇‬i astfel ajung
la povestea mea௘: prima dintre cele două întâmplări neverosimile.
Era unsprezece seara, într-o noapte geroasă de decembrie,
în Dublin, când m-am trezit într-un loc unde nu mai fusesem

10
niciodată. Nu este o metaforă pentru starea mea de spirit, de‫܈‬i
n-ar fi fost nepotrivită௘; ce vreau să spun este că nu mai pusesem
niciodată piciorul în zona aia. Un vânt înghe‫܊‬at bătea prin clădi-
rile de locuin‫܊‬e abandonate din partea de sud a ora‫܈‬ului, sco‫܊‬ând
o melodie stranie la trecerea prin ferestrele sparte ‫܈‬i foliile atâr-
nate de schele. Pretutindeni vedeai găuri negre în locul ferestre-
lor, suprafe‫܊‬e neterminate, presărate cu gropi amenin‫܊‬ătoare ‫܈‬i
dale scoase din pământ, balcoane în‫܊‬esate de conducte ‫܈‬i ie‫܈‬iri
în caz de pericol, cabluri ‫܈‬i ‫܊‬evi care veneau de nicăieri ‫܈‬i se du-
ceau aiurea. Locul părea scena perfectă pentru o tragedie. Simpla
priveli‫܈‬te, fără a mai lua în calcul temperatura negativă, m-a fă-
cut să mă înfior. Clădirile ar fi trebuit să fie ocupate de familii
care ar fi dormit la ora aia, cu luminile stinse ‫܈‬i draperiile trase.
Însă erau lipsite de via‫܊‬ă, Evacuate de proprietarii care fuseseră
lăsa‫܊‬i să locuiască în acele bombe cu ceas, expuse unei liste de
pericole la fel de lungi ca lista de minciuni spuse de construc-
torii care nu ‫܈‬i-au onorat promisiunile de a le oferi locuin‫܊‬e si-
gure ‫܈‬i luxoase.
N-ar fi trebuit să mă aflu acolo. Încălcam o proprietatea pri-
vată, dar nu asta ar fi trebuit să mă îngrijoreze, ci faptul că era
un loc periculos. ‫܇‬i ostil pentru orice om obi‫܈‬nuit. Ar fi trebuit
să mă întorc de unde venisem. Eram con‫܈‬tientă de toate astea,
dar mi-am luat inima în din‫܊‬i ‫܈‬i am intrat.
Patruzeci ‫܈‬i cinci de minute mai târziu, eram din nou afară,
tremurând ca varga ‫܈‬i a‫܈‬teptând poli‫܊‬ia, a‫܈‬a cum mă instruise
operatorul de la numărul pentru urgen‫܊‬e. Am văzut în depărtare
luminile ambulan‫܊‬ei, urmată îndeaproape de o ma‫܈‬ină care nu
purta însemnele poli‫܊‬iei. Din ea a coborât detectivul Maguire,
nebărbierit, cu părul vâlvoi ‫܈‬i cu o înfă‫܊‬i‫܈‬are aspră, ca să nu spun
sălbatică. Mai târziu mi-am dat seama că e un individ instabil
emo‫܊‬ional, u‫܈‬or irascibil, gata să explodeze în orice moment. Ar
fi avut un aspect ideal dacă ar fi fost membru al unei forma‫܊‬ii

11
rock, dar aveam în fa‫܊‬a mea un detectiv de patruzeci ‫܈‬i ‫܈‬apte de
ani aflat la datorie, ceea ce îl făcea să nu mai pară deloc ‫܈‬ic ‫܈‬i
să scoată în eviden‫܊‬ă gravitatea situa‫܊‬iei în care mă aflam. După
ce i-am condus în apartamentul lui Simon, m-am întors afară ‫܈‬i
am a‫܈‬teptat, ca să le povestesc tot ce s-a întâmplat.
I-am povestit detectivului Maguire despre Simon Conway,
bărbatul de treizeci ‫܈‬i ‫܈‬ase de ani pe care îl întâlnisem în clădi-
re ‫܈‬i care, împreună cu alte cincizeci de familii, fusese evacuat
din bloc din motive de siguran‫܊‬ă. Simon Îmi vorbise mai mult
despre bani, despre stresul provocat de plata ipotecii pentru
apartamentul în care nu i se permitea să locuiască, despre con-
siliul local, care amenin‫܊‬a cu încetarea plă‫܊‬ii pentru locuin‫܊‬a de
schimb ‫܈‬i despre faptul că tocmai î‫܈‬i pierduse slujba. I-am rela-
tat detectivului Maguire discu‫܊‬ia pe care o avusesem cu Simon,
pendulând, confuză, între lucrurile pe care i le spusesem ‫܈‬i cele
pe care ar fi trebuit să i le spun.
Vede‫܊‬i voi, când am dat peste el, Simon Conway ‫܊‬inea în
mână un pistol. Cred că eu am fost mult mai surprinsă să-l văd
decât a fost el de apari‫܊‬ia mea nea‫܈‬teptată în casa lui abandona-
tă. Părea convins că am fost trimisă de poli‫܊‬ie ca să vorbesc cu
el, iar eu nu i-am spus că se în‫܈‬ală. Voiam să-l las să creadă că
am în spate o armată de oameni, care mă a‫܈‬teaptă în camera ală-
turată. Îl ascultam vorbindu-mi ‫܈‬i mă uitam cum î‫܈‬i agită arma
în toate păr‫܊‬ile, înfrânându-mi cu greu dorin‫܊‬a de a mă culca la
pământ, de a mă ascunde sau chiar de a o lua la sănătoasa. De‫܈‬i
spaima mi se cuibărise în suflet, încercam să-l lini‫܈‬tesc ‫܈‬i să-l
conving să lase pistolul jos. Am vorbit despre copiii lui ‫܈‬i am
făcut tot ce mi-a stat în putin‫܊‬ă ca să-i arăt lumini‫܊‬a de la capătul
tunelului, reu‫܈‬ind în cele din urmă să-l conving să pună pisto-
lul pe bufetul din bucătărie, ca să chem poli‫܊‬ia în ajutor. Ceea ce
am ‫܈‬i făcut. Când am terminat însă de vorbit, ceva s-a întâmplat.

12
Cuvintele mele nevinovate – pe care acum ‫܈‬tiu că ar fi trebuit să
le las nerostite – au declan‫܈‬at ceva.
Simon s-a uitat la mine, dar ‫܈‬tiam că nu mă vede. Se schim-
base la fa‫܊‬ă. În capul meu s-a dat alarma, dar înainte de a apuca
să spun sau să fac ceva, Simon a luat pistolul ‫܈‬i l-a pus la tâm-
plă. Arma s-a descărcat.

13
2
Cum să-аi părăseЮti soаul (fără să-l răneЮti)
Uneori, când vezi sau trăie‫܈‬ti ceva de o realitate crudă, î‫܊‬i
dore‫܈‬ti să nu te mai prefaci. Ai senza‫܊‬ia că e‫܈‬ti idioată, escroa-
că. Vrei să fugi de tot ce este fals, fie că este vorba de ceva ino-
fensiv ‫܈‬i nevinovat, fie că e ceva serios, cum este căsnicia. Asta
mi s-a întâmplat ‫܈‬i mie.
Când o persoană e geloasă pe un cuplu care se desparte, în-
seamnă că persoana respectivă ‫܈‬tie că ‫܈‬i mariajul său este în
pericol să se destrame. A‫܈‬a ‫܈‬i cu mine în ultimele luni – ca ‫܈‬i
cum a‫܈‬ fi ‫܈‬tiut ceva, dar în acela‫܈‬i timp nu ‫܈‬tiam exact despre
ce e vorba. De îndată ce s-a terminat, mi-am dat seama că am
‫܈‬tiut întotdeauna că ceva nu e în regulă. Însă pe parcurs am tră-
it ‫܈‬i momente de fericire, aveam speran‫܊‬ă. De‫܈‬i optimismul stă
la baza multor lucruri frumoase, gândirea pozitivă nu poate să
constituie, singură, funda‫܊‬ia unei căsnicii. „Experien‫܊‬a“ Simon
Conway, cum o numeam eu, mi-a deschis ochii. M-a ajutat să
văd unul dintre cele mai reale lucruri din via‫܊‬a mea ‫܈‬i m-a făcut
să-mi doresc să nu mă mai prefac, să duc o via‫܊‬ă adevărată, to-
tul să fie corect ‫܈‬i cinstit.
Sora mea, Brenda, credea că despăr‫܊‬irea e urmarea unui sin-
drom de stres posttraumatic ‫܈‬i m-a rugat să vorbesc cu cineva
despre asta. I-am spus că o făceam deja, că purtam de câtva timp
discu‫܊‬ii cu mine însămi. ‫܇‬i, într-un fel, chiar a‫܈‬a era௘; experien‫܊‬a
Simon Conway n-a făcut decât să-mi grăbească revela‫܊‬ia. Fire‫܈‬te,
nu era răspunsul pe care îl a‫܈‬tepta Brenda௘; se referea la discu‫܊‬ii

14
cu un profesionist, nu la pălăvrăgelile ame‫܊‬ite din bucătăria ei
la o sticlă cu vin, în miezul unei nop‫܊‬i din mijlocul săptămânii.
So‫܊‬ul meu, Barry, mi-a arătat sus‫܊‬inere ‫܈‬i în‫܊‬elegere. ‫܇‬i el
credea că hotărârea mea bruscă de a pune capăt căsniciei noas-
tre e consecin‫܊‬a experien‫܊‬ei traumatizante pe care o trăisem de
curând. Dar când a în‫܊‬eles că vorbesc cât se poate de serios – în
timp ce îmi strângeam lucrurile ca să plec de acasă – a început
imediat să-mi strige cele mai urâte cuvinte. Nu l-am condam-
nat, chit că nu sunt grasă – n-am fost niciodată. Am mai desco-
perit, intrigată, că aveam mai multă afec‫܊‬iune pentru mama lui
decât credea el. În‫܊‬elegeam prea bine confuzia celor din jur ‫܈‬i
incapacitatea lor de a-mi da crezare. Avea de-a face în general
cu faptul că îmi ascunsesem foarte bine nefericirea ‫܈‬i în speci-
al cu momentul ales pentru pasul ăsta.
În noaptea experien‫܊‬ei Simon Conway, când mi-am dat sea-
ma că ‫܊‬ipătul acela care-‫܊‬i înghe‫܊‬a sângele în vine a ie‫܈‬it din
gura mea, după ce am chemat poli‫܊‬ia pentru a doua oară ‫܈‬i am
dat declara‫܊‬ii bând un ceai cu lapte de la EuroSpar, m-am dus
acasă ‫܈‬i am făcut patru lucruri. Mai întâi am făcut un du‫,܈‬ încer-
când să mă cură‫܊‬ de scena pe care o văzusem௘; apoi, am răsfo-
it cartea Cum să-аi părăseЮti soаul (fără să-l răneЮti), pe care o
citisem din scoar‫܊‬ă-n scoar‫܊‬ă௘; al treilea lucru – l-am trezit cu o
cafea ‫܈‬i o felie de pâine prăjită, ca să-i spun că mariajul nostru
s-a terminat. Al patrulea lucru a fost să-i spun, când m-a între-
bat ce s-a întâmplat, că tocmai am văzut cum un bărbat ‫܈‬i-a zbu-
rat creierii. Îmi amintesc că Barry mi-a pus mai multe întrebări
despre împu‫܈‬cătură decât despre încheierea căsniciei noastre.
Comportamentul lui ulterior m-a surprins, iar uluiala mea
chiar m-a ‫܈‬ocat – mă consideram bine documentată în chestiu-
nile de genul ăsta. Înainte ca via‫܊‬a să mă supună acestui test atât
de important, am citit despre cum o să ne sim‫܊‬im sau am putea
să ne sim‫܊‬im în cazul în care mă hotăram să pun capăt căsniciei.

15
Doar ca să fiu bine pregătită, să fiu pe deplin con‫܈‬tientă ‫܈‬i sigu-
ră că am luat decizia corectă. Aveam prieteni care mai trecuseră
prin asta, petrecusem multe nop‫܊‬i ascultând versiunile ambelor
păr‫܊‬i. ‫܇‬i totu‫܈‬i, nu mi-a trecut niciodată prin cap că so‫܊‬ul meu
o să devină omul care a devenit, că o să sufere un transplant de
personalitate ‫܈‬i o să devină atât de rece, de crud ‫܈‬i de rău cum a
devenit. Apartamentul nostru a devenit al lui – nu mă mai lăsa
să pun piciorul acolo. Ma‫܈‬ina noastră a devenit a lui – nu mi-a
mai permis s-o folosesc. Era în stare de orice ca să păstreze ori-
ce lucru care fusese al nostru. Chiar ‫܈‬i lucrurile pe care nu ‫܈‬i le
dorea. ‫܇‬i asta era o aluzie directă – dacă am fi avut copii, i-ar
fi oprit el, împiedicându-i apoi să mă vadă. S-a arătat ferm în
privin‫܊‬a aparatului de cafea, posesiv când a venit vorba de setul
de ce‫܈‬ti speciale, nebun după prăjitorul de pâine ‫܈‬i de-a dreptul
sălbatic când a venit vorba de ceainic. L-am lăsat să se dea în
spectacol în bucătărie, în sufragerie, în dormitor. Ba chiar a venit
după mine la baie, ca să urle în timp ce făceam pipi. Am încer-
cat să fiu cât mai răbdătoare ‫܈‬i mai în‫܊‬elegătoare cu putin‫܊‬ă. Am
‫܈‬tiut întotdeauna să ascult, i-a‫܈‬ fi putut asculta păsurile până la
capăt, dar nu eram la fel de bună când venea vorba de explica‫܊‬ii
‫܈‬i, spre surpriza mea, a trebuit să dau o mul‫܊‬ime. Eram sigură
că în adâncul sufletului are acelea‫܈‬i sentimente fa‫܊‬ă de căsnicia
noastră, dar se sim‫܊‬ea atât de rănit pentru că i se întâmplă lui în-
cât prefera să uite momentele în care amândoi ne-am sim‫܊‬it cap-
tivi într-o rela‫܊‬ie sortită e‫܈‬ecului de la bun început. Dar era furi-
os, iar adesea furia te orbe‫܈‬te௘; lui asta i s-a întâmplat, a‫܈‬a că am
a‫܈‬teptat să-‫܈‬i stăvilească crizele de furie, sperând că la un mo-
ment dat să putem sta de vorbă pe bune.
‫܇‬tiam că motivele mele sunt cât se poate de îndreptă‫܊‬ite, dar
abia suportam durerea din inimă pentru ce-i făcusem. Iar pe lân-
gă asta mă mai apăsa ‫܈‬i faptul că nu reu‫܈‬isem să împiedic un om

16
să se împu‫܈‬te. De luni de zile nu mai dormeam bine – aveam
senza‫܊‬ia că n-am mai închis un ochi de săptămâni întregi.
— Oscar, i-am spus clientului care stătea în fotoliul din fa‫܊‬a
biroului meu, ‫܈‬oferul autobuzului nu vrea să te omoare.
— Ba da. Mă ură‫܈‬te. Nu ai de unde să ‫܈‬tii asta, pentru că
n-ai văzut cum se uită la mine.
— ‫܇‬i de ce crezi că te ură‫܈‬te௘?
A ridicat din umeri.
— Imediat ce autobuzul opre‫܈‬te în sta‫܊‬ie, ‫܈‬oferul deschide
u‫܈‬ile ‫܈‬i îmi aruncă o privire ucigătoare.
— Î‫܊‬i spune ceva௘?
— Când urc în autobuz, nu spune nimic. Când nu urc, bom-
băne.
— Sunt momente când nu urci în autobuz௘?
‫܇‬i-a dat ochii peste cap, privindu-‫܈‬i degetele.
— Uneori, locul meu e ocupat.
— Locul tău௘? Asta e nouă. Care loc௘?
A oftat adânc, ‫܈‬tiind că s-a trădat, ‫܈‬i mi-a mărturisit௘:
— Uite… toată lumea din autobuz se holbează la mine,
în‫܊‬elegi௘? Sunt singurul care se urcă la sta‫܊‬ia aia ‫܈‬i to‫܊‬i se uită
la mine. ‫܇‬i pentru că to‫܊‬i se zgâiesc a‫܈‬a, mă a‫܈‬ez pe scaunul
din spatele ‫܈‬oferului. Cel întors spre fereastră, cu spatele spre
ceilal‫܊‬i călători. E separat de restul autobuzului.
— Te sim‫܊‬i în siguran‫܊‬ă acolo.
— E perfect. A‫܈‬ putea să stau pe scaunul ăla tot drumul prin
ora‫.܈‬ Dar uneori îl ocupă o fată cu nevoi speciale, care ascul-
tă muzică la iPod ‫܈‬i fredonează Steps de se aude în tot autobu-
zul. Dacă e ea acolo nu mai urc în ma‫܈‬ină – ‫܈‬i nu pentru că per-
soanele cu nevoi speciale îmi creează o stare de iritare, ci pen-
tru că e locul meu, în‫܊‬elegi௘? ‫܇‬i nu-mi dau seama dacă scaunul
e ocupat decât când autobuzul opre‫܈‬te în sta‫܊‬ie. A‫܈‬a că verific

17
dacă locul e liber ‫܈‬i, dacă nu e, mă dau înapoi. Iar ‫܈‬oferul mă
ură‫܈‬te de moarte.
— De când durează povestea asta௘?
— Nu ‫܈‬tiu... cred că de câteva săptămâni.
— Oscar, ‫܈‬tii ce înseamnă asta. Va trebui să luăm totul de
la capăt.
— O, Doamne௘! a exclamat el, îngropându-‫܈‬i fa‫܊‬a în mâi-
ni ‫܈‬i prăbu‫܈‬indu-se în fotoliu. Dar am reu‫܈‬it să străbat jumăta-
te din ora‫.܈‬
— Ai grijă să nu-‫܊‬i proiectezi anxietatea asupra altor temeri
viitoare. Trebuie să rezolvăm problema asta de urgen‫܊‬ă. A‫܈‬adar,
mâine o să te urci în autobuz. O să te a‫܈‬ezi oriunde vei găsi un
scaun liber ‫܈‬i o să stai acolo până la următoarea sta‫܊‬ie. Pe urmă
po‫܊‬i să cobori ‫܈‬i să te întorci acasă. Poimâine, adică miercuri,
te urci din nou în autobuz, te a‫܈‬ezi oriunde găse‫܈‬ti un loc liber,
mergi două sta‫܊‬ii ‫܈‬i după aia te întorci acasă. Joi o să mergi trei
sta‫܊‬ii, iar vineri patru, ai în‫܊‬eles௘? Trebuie să faci totul încetul cu
încetul, pas cu pas, ‫܈‬i în cele din urmă vei ajunge la destina‫܊‬ie.
Nu ‫܈‬tiam pe cine încerc să conving – pe el sau pe mine.
Oscar ‫܈‬i-a ridicat u‫܈‬or capul. Era livid.
— O să reu‫܈‬e‫܈‬ti, i-am spus eu, cu blânde‫܊‬e.
— Totul pare atât de simplu când o spui tu.
— ‫܇‬i nu e deloc simplu pentru tine, în‫܊‬eleg prea bine. Exer-
sează tehnicile de respira‫܊‬ie௘! În curând n-o să ‫܊‬i se mai pară atât
de greu. O să reu‫܈‬e‫܈‬ti să mergi până la capătul liniei, iar tea-
ma o să fie înlocuită de bucurie. Cele mai cumplite momente
o să devină cele mai fericite, pentru că o să treci peste un ade-
vărat obstacol.
Oscar nu părea convins.
— Ai încredere în mine.
— Am, dar nu mă simt curajos.

18
— Curajos nu este cel care nu cunoa‫܈‬te teama, ci cel care
‫܈‬i-o învinge.
— E vreun citat din căr‫܊‬ile tale௘? m-a întrebat el, arătân-
du-mi cu capul vraful de căr‫܊‬i motiva‫܊‬ionale de pe biroul meu.
— Nelson Mandela, i-am răspuns zâmbind.
— Păcat că lucrezi la biroul de recrutări௘! Ai fi fost un bun
psiholog, a spus el ridicându-se din fotoliu.
— Amândoi avem de câ‫܈‬tigat din asta. Dacă reu‫܈‬e‫܈‬ti să
mergi cu autobuzul mai mult de patru sta‫܊‬ii, o să ai mai multe
‫܈‬anse de angajare, i-am răspuns, încercând să-mi ascund tensi-
unea din glas.
Oscar era un băiat cu o pregătire extrem de solidă, căruia a‫܈‬
fi putut să-i găsesc cu u‫܈‬urin‫܊‬ă o slujbă – de fapt, i-am ‫܈‬i găsit,
de trei ori –, dar din cauza problemelor cu transportul în comun
oportunită‫܊‬ile de angajare erau limitate. Încercam să-l ajut să-‫܈‬i
învingă temerile ca să-i găsesc o slujbă unde să poată merge în
fiecare zi. Se temea să ia lec‫܊‬ii de condus, iar eu nu puteam să
fac ‫܈‬i pe instructorul auto, dar acceptase, în sfâr‫܈‬it să încerce
să-‫܈‬i înfrângă teama de transportul în comun. M-am uitat peste
umărul lui la ceasul de pe perete.
— Acum du-te la Gemma ‫܈‬i roag-o să-‫܊‬i facă o programa-
re pentru săptămâna viitoare௘! Abia a‫܈‬tept să văd cum te-ai des-
curcat.
Imediat ce u‫܈‬a s-a închis în urma lui, zâmbetul mi-a pierit de
pe buze ‫܈‬i am început să răsfoiesc raftul cu căr‫܊‬i în căutarea unui
volum din colec‫܊‬ia „Cum să...“. Clien‫܊‬ii se minunau de numă-
rul căr‫܊‬ilor pe care le aveam, iar eu mă consideram motivul pen-
tru care librăria Ameliei mai era deschisă. Căr‫܊‬ile erau bibliile
mele, ajutoarele la care apelam atunci când mă sim‫܊‬eam pierdu-
tă sau când aveam nevoie de solu‫܊‬ii pentru clien‫܊‬ii cu probleme.
Cochetam de vreo zece ani cu ideea de a scrie ‫܈‬i eu o carte, dar
n-am ajuns niciodată mai departe de punctul în care mă a‫܈‬ezam

19
la birou ‫܈‬i porneam computerul, gata să-mi spun povestea, ca să
mă trezesc în cele din urmă holbându-mă la ecranul alb pe care
clipea cursorul, în timp ce golul dinaintea mea reflecta perfect
avântul meu creator.
Sora mea, Brenda, spunea că sunt fascinată mai mult de ide-
ea de a scrie o carte decât de scrisul în sine, pentru că dacă a‫܈‬ fi
vrut într-adevăr să scriu a‫܈‬ fi făcut-o în fiecare zi, pentru mine,
indiferent dacă ar fi ie‫܈‬it sau nu o carte. Ea sus‫܊‬inea că un scrii-
tor simte nevoia să scrie fie că are idei sau nu, fie că are sau nu
computer, fie că are sau nu pix ‫܈‬i hârtie. Dorin‫܊‬a lui de a scrie
nu depinde de culoarea sau de firma pixului ‫܈‬i nici de zahărul
din cafeaua cu lapte – lucruri care reprezentau adevărate obsta-
cole în calea procesului meu creator ori de câte ori mă a‫܈‬ezam
la birou ca să scriu. Brenda dădea glas adesea unor intui‫܊‬ii jal-
nice, dar mă tem că observa‫܊‬iile ei în ce mă prive‫܈‬te erau corec-
te. Voiam să scriu, dar nu ‫܈‬tiam dacă pot, ‫܈‬i mă temeam că, dacă
încep pe bune, o să descopăr că sunt în stare să scriu. Am ‫܊‬inut
luni de zile volumul Cum să scrii un roman de succes la capă-
tul patului, dar nu l-am deschis nici măcar o dată, temându-mă
că dacă nu reu‫܈‬esc să respect sfaturile oferite n-o să pot nicio-
dată să scriu o carte, a‫܈‬a că l-am ascuns în noptieră, punând de-
oparte visul cu pricina până la momentul oportun.
Am găsit, în sfâr‫܈‬it, cartea pe care o căutam௘: Эase sfaturi
pentru concedierea unui angajat (cu imagini).
Nu ‫܈‬tiu dacă imaginile îmi erau de vreun folos, dar m-am
dus la baie ‫܈‬i am încercat în fa‫܊‬a oglinzii să adopt expresia în-
grijorată a patronului. Am studiat noti‫܊‬ele de pe bile‫܊‬elul pe care
îl lipisem pe prima pagină, fără să fiu sigură că sunt în stare să
fac asta. Mica mea firmă, Rose Recruitment, avea o vechime de
patru ani. Eram patru oameni ‫܈‬i secretara noastră, Gemma, care
ne ajuta să func‫܊‬ionăm. Nu voiam să renun‫܊‬ la Gemma, dar din
cauza problemelor financiare trebuia să iau în calcul ‫܈‬i varianta

20
asta. Citeam noti‫܊‬ele pe care le făcusem când s-a auzit un cio-
cănit în u‫܈‬ă, urmat imediat de intrarea Gemmei.
— Gemma௘! am chi‫܊‬ăit, frământând vinovată cartea ‫܈‬i în-
cercând să o ascund.
Îndesând-o cu disperare într-un raft deja ticsit cu căr‫܊‬i, am
scăpat-o din mână. A aterizat direct la picioarele Gemmei.
Gemma a chicotit ‫܈‬i s-a aplecat s-o ridice. Observându-i ti-
tlul, s-a înro‫܈‬it toată. S-a uitat la mine. Pe fa‫܊‬ă i se citeau uimire,
spaima, nedumerirea ‫܈‬i durerea.Am deschis gura ‫܈‬i am închis-o.
N-a ie‫܈‬it niciun cuvânt. Încercam să-mi amintesc ordinea în care
trebuia să abordez subiectele, frazarea potrivită ‫܈‬i expresia co-
rectă a fe‫܊‬ei, ponturile pe care le citisem în carte. Transparenаă,
empatie, fără implicare emoаională, cu imparаialitate sau fără
imparаialitate࣠? Am întârziat însă prea mult – în‫܊‬elesese deja.
— Ei bine, în sfâr‫܈‬it una dintre căr‫܊‬ile tale tâmpite a dat re-
zultate, a spus Gemma cu ochii în lacrimi, aruncându-mi cartea
în bra‫܊‬e. S-a întors, ‫܈‬i-a luat geanta ‫܈‬i a dat buzna pe u‫܈‬ă afară.
Împietrită de ru‫܈‬ine, m-am sim‫܊‬it totu‫܈‬i jignită de accen-
tul pus pe în sfârЮit. După căr‫܊‬ile alea îmi duceam via‫܊‬a. ‫܇‬i
func‫܊‬iona.
— Maguire௘! mi-a lătrat la telefon o voce rece.
— Domnule detectiv Maguire, sunt Christine Rose.
Mi-am băgat un deget în urechea liberă, ca să amortizez tân-
guiala telefonului care suna la recep‫܊‬ie. Gemma încă nu se în-
torsese după plecarea furtunoasă, iar eu nu reu‫܈‬isem să-i adun
pe to‫܊‬i ca să vedem cum putem între noi îndatoririle Gemmei.
Partenerii mei Peter ‫܈‬i Paul refuzau să-‫܈‬i asume responsabilită‫܊‬ile
unei colege concediate pe nedrept. Eram singură împotriva lor,
chit că le spusesem de mai multe ori că a fost o gre‫܈‬eală. „N-am
vrut s-o dau afară... astăzi“ s-a dovedit o scuză proastă.

�ݺ�ߣ

Cum sa te indragostesti cecelia ahern pdf

More Related Content

Cum sa te indragostesti cecelia ahern pdf