Dochia
- 2. PREAFRUMOASA DOCHIA Cic Decebal avea o sor numit Dochia. Era aa de t樽nr, de viteaz i de frumoas 樽nc但t, atunci c但nd a vzut-o, 樽mpratul Traian a prins mare dragoste pentru d但nsa. I-a zis: Te-am vzut, Dochia, cu c但t curaj 釘i-ai aprat cetatea de la Sarmizegetusa. Acum, c但nd eu l-am biruit pe fratele tu Decebal i am cucerit Dacia, iar rzboiul s-a sf但rit, vreau s vii cu mine la Roma. Vei tri acolo 樽n bog釘ie i mrire, 樽n palatul meu cel cu pere釘i auri釘i i 樽mpodobit numai cu lucruri scumpe. Mul釘umesc, 樽mprate 損 a zis Dochia. Admir vitejia i buntatea ta. Dar eu la Roma nu pot merge 損. De ce? 損 Pentru c sunt sora lui Decebal. Iar el i-a curmat singur zileie ca s nu ajung prizonierul tu. Oric樽t de frumos ar fi palatul tu, eu acolo tot o biat roab a fi. i apoi sunt multe fete dace mai frumoase ca mine; dac vrei, 樽nso釘ete-le cu romani de-ai ti, s se zmisleasc un nou popor, care s aib 樽n firea lui d但rzenia i vitejia noastr i mre釘ia voastr. Eu 樽ns de aici nu plec, voiesc s m 樽ngrop aici, 樽n pm樽ntul sf但nt al Daciei 損.
- 3. Traian 樽mpratul i-a ascultat pova釘a. Dar c但nd a aflat c Dochia a luat o turm de mioare, s-a fcut pstori釘 i a urcat 樽n mun釘i, departe, s-a suprat foc. Fiind el 樽mprat mare i puternic, a vrut ca mcar sora lui Decebal s-i fie, ca o podoab 樽n carul de triumf. i-a luat c但釘iva ostai credincioi i a pornit 樽n urmrirea Dochiei. A mers zile i sptm但ni, peste dealuri i vi. A gsit-o abia 樽n v但rful muntelui Ceahlu: ptea oile, pe un plai 樽nclinat ctre soare, cu iarb deas i flori multe albe, roii i albastre.
- 4. . Dochia, a zis Traian, acum nu mai scapi, te iau cu mine! 損. Nu, 樽mprate! mai bine mor ca fratele meu Decebal, dec樽t s-ajung roab. 損 束 樽釘i vreau binele, Dochia: ai s trieti 樽n 束 mare bog釘ie! 損 Dac- mi vrei binele, las-m 樽n 釘ara mea, aici, 樽n Dacia 損. Ne樽duplecato! Te iau cu de-a sila. Te rpesc! 損 i a i fcut semn ostailor s-o prind. Speriat, Dochia a ridicat m樽inile spre cer i a optit: Stan de piatr m fac i rm但n aici 樽n 釘ara mea! 損. 樽n adevr, c但t ai clipi din ochi, Dochia cea preafrumoas, cu toate mioarele ei, rsp但ndite pe pajite, s-au prefcut 樽n st樽nci, 樽nfipte 樽n piatra muntelui. Traian a 樽ncremenit i el de uimire. C樽nd i-a venit 樽n fire, a zis; N-am ce face; dacii, brba釘i si femei, sunt lega釘i de 釘ara lor ca mun釘ii i st樽ncile lor. Nu pot dec但t s ascult sfatul Dochiei si s aduc aici c但t mai mul釘i romani. i zic但nd aa, Traian s-a 樽ntors la Roma. Iar pe muntele Ceahlu se vede i azi o st但nc 樽nalt, ca o pstori釘, iar 樽n jur c但teva zeci de st但nci rsfirate pe plai, ca nite oi brumrii. Din strbuni, rom但nii zic acelor st但nci, Baba Dochia cu turma ei de mioare 損