ݺߣ

ݺߣShare a Scribd company logo

Floare albastră de M. Eminescu

•Download as PPT, PDF•
•
Livia State
Livia State

Romantismul

1 of 16
Downloaded 14 times
Mihai Eminescu Floare albastră
Floare albastră
G e n e z ă Floare albastră a fost:  scrisă în 1872,  citită la Junimea  publicată la 1 aprilie 1873 în Convorbiri literare.
Lectura expresivă a textului Notaţi, în caiete, o sintagmă ce defineşte starea voastră postlectorală.
Surse de inspiraţie. Semnificaţia titlului Titlul textului reprezintă un motiv utilizat în literaturile lumii: la Novalis, scriitor german, floarea albastră ia chipul iubitei, tulburându-i eroului, pentru totdeauna, inima; la Leopardi, scriitor italian, floarea albastră sugerează puritatea iubirii, dar şi infinitul.
În folclorul naţional: Floarea de nu-mă-uita este cea care poate duce la infinit amintirile.
La Eminescu: floarea • viaţa cu frumosul terestru; • fiinţa dornică de iubire; • APROAPELE albastru • infinitul rece; • DEPARTELE
Structura: • I – primele trei strofe; • II – o strofă de trecere, a IV-a; • III – următoarele opt strofe; • IV – penultima strofă; • V – ultima strofă.
Primele trei strofe reprezintă portretul Geniului: Cunoaşterea îndepărtată • Ceruri înalte; • Cîmpiile asire, întunecata mare; • Piramidele” nvechite. Trei teme eminesciene: • Cosmosul; • Natura; • Istoria
Strofa a IV-a: • al treilea vers anunţă ideea din ultimul vers al poeziei; • mititica s-a referit la adevărul relativ, de-o clipă, terestru; • Geniul recunoaşte un asemenea adevăr, dar fără a-i acorda sens participativ (Eu am râs, n-am zis nimica.) – superioritatea omului de geniu.
Următoarele 8 strofe reprezintă chemarea iubirii teresre: • monologul liric al iubitei; • chemare în sânul naturii cu elemente specifice eminesciene – codrul, izvorul, văile, stânca, prăpastia, soarele, luna; • jocul dragostei prezentat prin gesturi tandre, şoapte, declaraţii erotice, chiar un anumit ritual erotic; • un succint autoportret al iubitei; • ideea izolării cuplului de restul lumii.
Grafică de Corina 󾱰ă
Grafică de Corina 󾱰ă
Penultima strofă: • Fata dispare ca o nălucă (de fapt, a şi fost o simplă iluzie); • Geniul rămâne ca un stâlp...în lună, adică neadaptat lumii obişnuite, terestre; • El apreciază frumuseţea fetei, dar regretă că nu poate fi fericit împreună cu ea.
Ultima strofă: • Dulce minune, iubirea noastră aparţin visului; • Geniului îi rămâne doar chemarea: Floare albastră! floare albastră!.. El e dornic de fericire totală, dar are parte numai de latura rece a acesteia; • Versul final Totuşi este trist pe lume! prezintă concentraţia pesimismului eminescian.
Temă pentru acasă: 1. Selectaţi (în scris) şi comentaţi (oral) 5 figuri de stil din poezie. 2. Stabiliţi ritmul şi rima poeziei. 3. Realizaţi (oral) comentariul literar al poeziei. 4. De învăţat pe de rost poezia.

More Related Content

Floare albastră de M. Eminescu

  • 3. G e n e z ă Floare albastră a fost:  scrisă în 1872,  citită la Junimea  publicată la 1 aprilie 1873 în Convorbiri literare.
  • 4. Lectura expresivă a textului Notaţi, în caiete, o sintagmă ce defineşte starea voastră postlectorală.
  • 5. Surse de inspiraţie. Semnificaţia titlului Titlul textului reprezintă un motiv utilizat în literaturile lumii: la Novalis, scriitor german, floarea albastră ia chipul iubitei, tulburându-i eroului, pentru totdeauna, inima; la Leopardi, scriitor italian, floarea albastră sugerează puritatea iubirii, dar şi infinitul.
  • 6. În folclorul naţional: Floarea de nu-mă-uita este cea care poate duce la infinit amintirile.
  • 7. La Eminescu: floarea • viaţa cu frumosul terestru; • fiinţa dornică de iubire; • APROAPELE albastru • infinitul rece; • DEPARTELE
  • 8. Structura: • I – primele trei strofe; • II – o strofă de trecere, a IV-a; • III – următoarele opt strofe; • IV – penultima strofă; • V – ultima strofă.
  • 9. Primele trei strofe reprezintă portretul Geniului: Cunoaşterea îndepărtată • Ceruri înalte; • Cîmpiile asire, întunecata mare; • Piramidele” nvechite. Trei teme eminesciene: • Cosmosul; • Natura; • Istoria
  • 10. Strofa a IV-a: • al treilea vers anunţă ideea din ultimul vers al poeziei; • mititica s-a referit la adevărul relativ, de-o clipă, terestru; • Geniul recunoaşte un asemenea adevăr, dar fără a-i acorda sens participativ (Eu am râs, n-am zis nimica.) – superioritatea omului de geniu.
  • 11. Următoarele 8 strofe reprezintă chemarea iubirii teresre: • monologul liric al iubitei; • chemare în sânul naturii cu elemente specifice eminesciene – codrul, izvorul, văile, stânca, prăpastia, soarele, luna; • jocul dragostei prezentat prin gesturi tandre, şoapte, declaraţii erotice, chiar un anumit ritual erotic; • un succint autoportret al iubitei; • ideea izolării cuplului de restul lumii.
  • 14. Penultima strofă: • Fata dispare ca o nălucă (de fapt, a şi fost o simplă iluzie); • Geniul rămâne ca un stâlp...în lună, adică neadaptat lumii obişnuite, terestre; • El apreciază frumuseţea fetei, dar regretă că nu poate fi fericit împreună cu ea.
  • 15. Ultima strofă: • Dulce minune, iubirea noastră aparţin visului; • Geniului îi rămâne doar chemarea: Floare albastră! floare albastră!.. El e dornic de fericire totală, dar are parte numai de latura rece a acesteia; • Versul final Totuşi este trist pe lume! prezintă concentraţia pesimismului eminescian.
  • 16. Temă pentru acasă: 1. Selectaţi (în scris) şi comentaţi (oral) 5 figuri de stil din poezie. 2. Stabiliţi ritmul şi rima poeziei. 3. Realizaţi (oral) comentariul literar al poeziei. 4. De învăţat pe de rost poezia.