�ݺ�ߣ

SPONDILOLIZA
şi
SPONDILOLISTEZISUL lombar
Constanţa 29.06.2014 Yumeiho training

Spondiloliza constă în alungirea istmului vertebral, cu
sau fără fractură istmică.
Poate fi unilaterală sau bilaterală şi evolutiv poate să
fie sau nu urmată de spondilolistezis.
Frecvenţa spondilolizei este mult mai mare faţă de
spondilolistezis. De multe ori este asimptomatică.

Spondilozistizul (din gr. spondilos = vertebră, gr.
alistanein = a aluneca), constituie alunecarea, luxaţia
sau subluxaţia, de obicei anterioară, a unui corp
vertebral faţă de corpurile vertebrale subiacente.

Spondiloptoză = alunecarea completă a corpului
vertebral faţă de cel subiacent, cel mai adesea L5 faţă
de sacru.
Retrolistezisul (numit uneori spondilolistezis inversat)
– constă într-o subluxare vertebrală posterioară.
Poate fi traumatic sau degenerativ.
Retrolistezisul degenerativ. Pe măsură ce nucleul pulpos
degenerează, înalţimea discului intervertebral scade
şi, sub greutatea corpului, platoul cartilaginos
vertebral inferior alunecă posterior, faţeta articulară
superioară a vertebrei inferioare orientând această
subluxare în sens postero-inferior.
Un rol important în producerea retrolistezisului îl are efortul fizic cu
contractura importantă a musculaturii paravertebrale - greutăţi
purtate pe cap, umeri, obezitate cu abdomen voluminos, sarcini
repetate. Retrolistezisul se întâlneşte cel mai frecvent la nivelurile
L3-L4 şi L4-L5.

Clasificări
În prezent clasificarea realizată de Wiltse, Newman şi MacNab
(1976) este unanim acceptată:
1.Spondilolistezis displazic –determinat de o
anomalie în dezvoltarea bazei sacrului şi / sau o
anomalie în dezvoltarea arcului neural L5, rezultând
alunecarea L5 / S1. Istmul vertebral L5 poate fi
alungit;
2.Spondilolistezis istmic:
a). forma litică – leziunea este de tipul liză – fractură
de suprasolicitare la nivelul istmului vertebral, cu
separarea celor două segmente ale arcului neural.
Este forma clasică, descrisă de Robert şi Lambi în
1855;
b). alungire istmică – istm vertebral alungit,
osteoporotic, fără a fi fracturat şi această formă poate
fi un stadiu evolutiv, producerea lizei sau a fracturii
istmice o reclasifică în tipul anterior;
c). fractura acută istmică – cauza este un traumatism
vertebral cu fractură istmică şi alunecare secundară.

Spondilolistezis degenerativ – este produs prin
degenerarea articulaţiilor interapofizare, care
determină instabilitate vertebrală cu antero-sau
retrolistezis.
4.Spondilolistezis posttraumatic – este consecinţa
unui traumatism vertebral cu fractura arcului neural în
alt loc decât istmul (de exemplu, pediculul vertebral),
cu luxaţie progresivă, ceea ce exclude fractura –
luxaţie acută.
5.Spondilolistezis patologic – este determinat de o
boală osoasă, localizată vertebral sau generalizată, ce
poate afecta orice element anatomic al arcului neural
(de exemplu, osteogeneză imperfectă, acondroplazie,
infecţia micilor articulaţii etc.) cu alunecare
secundară.
6.Spondilolistezis iatrogen – în 1950 Unander –
Scharin a descris primul caz de spondilolistezis
câştigat postoperator: luxaţia este consecinţa
chirurgiei vertebrale prin abord posterior –
laminectomie şi faţetectomie, sau prin facturarea
postoperatorie a apofizelor articulare superioare sau
inferioare.

Etiopatogenie
Astăzi este acceptată teoria fracturării istmice
progresive prin solicitări repetate, alungirea istmului fiind
secundară vindecării microfacturilor istmice repetate.
Unele persoane au o predispoziţie ereditară pentru
displazia arcului neural, astfel că istmul vertebral se
fracturează la solicitări minime. În aceste situaţii, solicitările
normale zilnice sunt suficiente pentru a determina liza
istmului vertebral şi listezisul .

Frecvenţa
Cel mai ades este afectat segmentul L5-S1 > 90%, apoi
nivelul L4-L5 , cca 5%.
În ansamblul populaţiei, se apreciază că spondiloliza
istmică lombară are frecvenţa de aproximativ 5-7%, iar
spondilolistezisul lombar are o frecvenţă de 2-4%.
Morfopatologie
Spondiloliza la alte niveluri decât lombare inferior este
rară. În 1987, Lowe şi colab. au prezentat 32 de cazuri
de spondiloliză la nivelurile L1, L2 şi L3. Deci,datorită
activităţii fizice care torsionează coloana, continuarea
alunecării vertebrelor inferioare lombare, determină
separarea istmică, deci fracturarea istmului, considerată
fractură progresivă, evidenţiabilă radiologic.

Secvenţele fiziopatologice
1.Se consideră că primul moment în mecanismul
producerii bolii este instabilitatea arcului neural.
2.Apar modificări degenerative la nivelul discului
intervertebral respectiv.
3. Şi o mobilitate anormală care determină stimularea
receptorilor nervoşi cu senzaţie de jenă lombară locală
sau durere lombară accentuată în ortostaţiune,
mers şi la eforturi fizice.
Tipică pentru faza de instabilitate clinică este tulburarea
spastică de mers din spondilolistezisul de grad mare al
adolescentului.

Stabilizarea bolii
Stabilizarea în spondilolistezis poate fi:
a) spontană, prin oprirea evoluţiei spondilolizei;
b) prin depăşirea situaţiei de instabilitate:
- terapeutic – conservator ;
- chirurgical;
c)fie odată cu înaintarea în vârstă,când scade laxitatea
articulară, discul intervertebral se fibrozează şi
alunecarea vertebrală se opreşte.

Tabloul clinic al bolii poate cuprinde:
Durerea lombară – lombalgia este cea mai frecventă;
Sciatica radiculară;
Sindrom de coadă de cal de tip inferior;
Tulburări spastice de mers ;
Claudicaţie neurogenă intermitentă ;
Deformare locală lombară inferioară şi fesieră;
Poziţii vicioase: scolioza sau accentuarea lordozei;

Lombalgia
Durerea lombară nu este proporţională cu gradul
spondilolistezisului. O alunecare vertebrală de gradul I
instabilă este, în general, mai rău suportată şi
determină dureri lombare mai mari faţă de lombalgia
existentă în cazul unui spondilolistezis de grad mai
mare, dar stabilizat .
Uneori lombalgia se
însoţeşte de o iradiere
algică fesieră sau, mai
rar, până la nivelul
genunchiului.

Explorarea paraclinică
Explorarea paraclinică în spondilolistezis se realizează
prin toate procedeele de explorare spinală: explorarea
radiografică spinală este completată prin tomografie
computerizată spinală, mielografie computerizată şi
rezonanţă magnetică nucleară .
Radiografia spinală de profil
arată alunecarea vertebrală şi
gradul acesteia.

Explorarea paraclinică
Radiografia oblică de ¾ , bilaterală, este cea mai
indicată pentru evidenţierea istmului vertebral,
deoarece spaţiul interarticular al micii articulaţii
realizează un unghi de 45º faţă de planul medio-sagital.
În această incidenţă, după Lachapel, arcul vertebral are o formă asemănătoare
unui căţel: capul – apofiza transversă, urechea – apofiza articulară superioară,
piciorul din faţă – apofiza articulară inferioară, gâtul – istmul vertebral.
Spondiloliza se evidenţiază printr-o discontinuitate la nivelul “gâtului căţelului” –
ca o zgardă sau un guler, iar spondilolistezisul: căţelul are gâtul rupt, apare
decapitat.

Spondilolisteizisul degenerativ
Îl reprezintă scralizarea vertebrei L5. Boala poate apare
după vârsta de 50 de ani, femeile fiind mai afectate.
Prin consecinţă,se măreşte anormal mobilitatea
segmentului motor L4-L5.
La aceşti pacienţi factorul major de instabilitate nu îl
constituie instabilitatea prin flexie-extensie, ci
instabilitatea prin rotaţie axială şi translaţie antero-
posterioară.

Spondilolisteizisul degenerativ
În general, majoritatea pacienţilor cu spondilolistezis
degenerativ este asimptomatică.
Tabloul clinic cuprinde aceleaşi simptome: lombalgie,
sindrom radicular algo-parestezic sau paretic, sindrom
de coadă de cal. Lipsesc tulburările de mers,
caracteristice adolescentului şi deformarea locală
marcată, din spondilolistezisul de grad mare.

Lombalgia cronică datorată spondilolisteizusului
degenerativ
Lombalgia cronică cu episoade de acutizare legate de
eforturi, poziţii vicioase sau în raport cu schimbările
meteorologice, constituie cel mai obişnuit simptom.
Sindromul radicular poate fi algic, parestezic şi mai rar
paralitic.
Simptomele clinice sunt mai
frecvente şi adesea au aspect
acut în spondilolistezisul
L3-L4, datorită dimensiunilor
mai mici ale canalului spinal la
nivelul L3.
Diagnosticul se stabileşte prin explorări radiologice de
rutină, uneori este nevoie de radiografii de profil în
flexie pentru evidenţierea mişcărilor anormale.

Tratamentul se stabileşte în raport cu prezenţa
simptomatologiei, gradul şi evoluţia alunecării.
Obiectivul terapeutic cel mai important îl constituie
împiedicarea progresiei alunecării, prin stabilizare
vertebrală. Tratamentul este diferit în raport cu:
tipul de spondilolistezis;
vârsta pacientului;
simptomatologia clinică şi evoluţia ei;
gradul alunecării în momentul diagnosticării;
progresia luxaţiei.
Deşi oprirea progresiei alunecării este elementul
terapeutic cel mai important, în principiu tratamentul
urmăreşte trei obiective care se aplică împreună,
separat sau asociate:

Trei obiective ale tratamentului
1. decompresiunea elementelor nervoase; 2.
reducerea luxaţiei; 3. stabilizarea vertebrală, ce este
element comun în orice schemă terapeutică.
Procedeele aplicate pot fi:
a) conservatoare, nechirurgicale;
b) chirurgicale.
Indiferent de vârstă, dacă pacientul prezintă simptome
minime, sau chiar moderate şi spondilolistezisul este de
grad I, se aplică un tratament conservator ce cuprinde:
repaus relativ sau absolut, în raport cu intensitatea
simptomelor; tratament medicamentos antiinflamator,
decontracturant muscular şi antialgic; proceduri
balneofizioterapice: aplicaţii de căldură, masaj
lombar şi terapia prin exerciţii fizice medicale.

Exerciţii fizice medicale în durerea lombară

Exerciţiile McKenzie pentru durerea lombară:
Antiinflamatoare
, repaus 2-3 zile
şi eventual
această poziţie
şi comprese cu
gheaţă
Sfinxul
Cobra
McKenzie
Extensia
spatelui
Cobra Thai

Exerciţiile McKenzie pentru durerea lombară:
În cazul când spatele este
blocat şi şoldul alunecă într-
o parte, poate fi util
exerciţiul “la oglindă”Metoda a fost
elaborată în Noua
Zelandă în anii 1960
de catre un
fizioterapeut - Robin
McKenzie.
Exerciţiile McKenzie
sunt recomandate
pentru ameliorarea
starii funcţionale a
pacienţilor cu dureri
lombare cronice.

Constanţa 29.06.2014 Atât! Yumeiho training

�ݺ�ߣ

Spondiloliza 29 06 14

More Related Content

Spondiloliza 29 06 14