Unirea Principatelor Române a avut loc cu sprijinul internațional, culminând cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și, ulterior, și al Țării Românești în 1859. Congresul de la Paris din 1856 a recunoscut autonomia principatelor sub suzeranitatea otomană și a dus la convocarea adunărilor ad-hoc care au cerut unirea. Convenția de la Paris din 1858 a stabilit formal unirea celor două principate sub numele de 'Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei', cu un sistem de guvernare separat pentru fiecare principat.