8. Arta monumentală este cel mai bine
reprezentată de templu.
Acesta reprezintă spaţiul în care era
adăpostită statuia zeului i în care se păstraș
tezaurul.
Cu un plan simplu –
vestibulul (pronaos),
sanctuar (naos sau cella),
unde este aşezată statuia
zeului, i cameraș
sanctuarului (opistodom )
Templul primea în
interior numai preoţii.
Altarul destinat
sacrificilor, era aşezat la
intrare, loc din care
credincioşii puteau privi
statuia divină.
12. Elementul care dă particularitate templului este
coloana. În interiorul edificiului, ea susţinea grinzile
acoperişului, iar în exterior forma galeriile acoperite
(porticul). Proporţiile i dimensiunile coloanei determinăș
stilul arhitectonic al templului.
Coloana este compusă din
3 părţi : bază , corp (fus) iș
partea superioară (capitel).
Baza coloanei
Fusul
coloanei
Capitelul
coloanei
14. Pentru evitarea monotoniei, coloana prezintă caneluri, în
timp ce, prin formă, capitelul diferen iază stilurile artei grece ti :ț ș
doric, ionic i corinticș
Coloana Dorică are un capitel simplu, în formă de trunchi de
con.
21. ARTA PLASTICĂ GREACĂ
Dintre reprezentările artistice practicate de greci,
sculptura este cea mai bine reprezentată, mai ales din cauza
faptului că picturile lor nu au supravie uit peste timp. Sculpturaț
de mari dimensiuni s-a dezvoltat doar târziu, în secolul al VII-lea
î.Hr., fiind probabil inspirată de contactele cu Egiptul.
Praxiteles – sculptează Diana
23. Grecii au lucrat și „mozaic”- un gen de pictură care
constă în fixarea unor bucăți de piatră sau sticlă foarte mici, de
diferite culori, într-o pastă specială care se întărește. Ei nu au
aplicat mozaicuri pe pereți, ci numai pe pardoseală (mozaic
pareimentar).
În lumea greacă s-a dezvoltat indeajuns și
pictura, deși nu ne-au rămas multe creații ale acestei
arte.
Cu picturi se decorau interioarele. Se făceau și
tablouri portabile, care se expuneau într-o sală cu
șiruri lungi de coloane, numită „Pynacles”. De aici vine
denumirea de pinacotecă, folosită în toată lumea (o
clădire cu săli mari unde se expun tablouri spre a fi
văzute de public).
24. Se cunosc vase de păstrat uleiul, pentru cultul morților,
numite „lecithe”, vase pentru ospețe, numite și „amfore”, pentru
vin și pentru untdelemn. Pe astfel de vase erau redate figurile,
reprezentând scene mitologice, banchete ori jocuri sportive, la
început în negru pe fond roșu, iar apoi în roșu pe fond negru.
Ceramică
