ºÝºÝߣ

ºÝºÝߣShare a Scribd company logo

Stratificarea socială

•Download as PPTX, PDF•
•
University of Bucharest
University of Bucharest

Stratificarea sociala reprezinta o tema din cadrul cursului de sociologie. Acesta detine informatii despre stratificarea oameniilor din scoietate noastra dupa anumite criterii .Enjoy!

1 of 10
STRATIFICAREA SOCIALÄ‚ Universitatea Bucuresti Facultatea de Administrtie si Afaceri Specializare: Administraie Publica Prof. coord.:Raluca Dinescu Gherghin Andrada Manea Mihaela Matasari Lucia Miculete Laura Bucuresti 2014
Indiferent de gradul de dezvoltare, orice societate este stratificată. Toate sectoarele activităţii umane sunt stratificate: diferenţele privind sursa de venit, eterogenitatea religioasă la nivel societal, distribuţia puterii politice, modurile de consum şi stilurile de viaţă etc. Stratificarea este universală şi omniprezentă.
Stratificarea socială presupune diviziunea sistematică a societăţii în categorii definite şi tratate diferit în baza unor inegalităţi sociale. Populaţia se structurează astfel în straturi în funcţie de: - proprietate: venit, avere sau alte surse materiale, - prestigiu: reputaţie sau stimă socială, - putere: abilitatea de a-şi atinge propriile obiective chiar şi în ciuda unor piedici sau adversităţi.
În ceea ce priveşte stratificarea, remarcăm în literatura de specialitate patru abordări teoretice de mare influenţă: 1. Teoria funcţionalistă; 2. Teoria marxistă; 3. Teoria elitelor; 4. Teoria weberiană.
Teoria funcţionalistă clasică privind inegalităţile sociale, cunoscută drept teoria Davis-Moore susţine că stratificarea socială este o parte naturală şi inevitabilă a vieţii sociale, necesară pentru supravieţuirea continuă a societăţii (Kingsley Davis şi Wilbert Moore, 1945).
Teoria marxistă Teoria constă în faptul că se pune accentul pe clasă, văzută ca o caracteristică obiectivă a structurii economice a societăţii. El face distincţia între cei care posedă capital şi cei care îşi câştigă existenţa vânzându-şi munca celor dintâi.
Teoria elitelor Vilfredo Pareto (1916), unul dintre teoriticienii elitelor, alături de Mosca (1884) şi Michels (1911), considera că societatea se caracterizează printr-o complexă stratificare.Fiecare strat social se constituie din două categorii distincte: clasa ne-aleasă şi clasa aleasă.
Teoria weberiană M.Weber acceptă în special ideea lui Marx conform căreia clasa se bazează pe condiţii economice date, dar consider că diviziunile de clasă derivă nu numai din controlul sau lipsa controlului asupra mijloacelor de producţie, ci şi din diferenţele economice care nu au nimic în comun cu proprietatea, cum ar fi: abilităţile individuale, disponibilităţile, calificările şi tipul muncii prestate.
Consecinţe ale stratificării 1.Consecinţe asupra sănătăţii fizice şi psihice a indivizilor. 2. Consecinţe asupra implicării politice. 3. Consecinţe asupra sistemului juridic şi infracţional. 4. Consecinţe asupra educaţiei.
Bibliografie:  STRATIFICAREA SOCIALĂ Ani RĂDULEŢ (PAVELEA)  Giddens, Anthony (2000). Sociologie, Bucureşti: All.  Campeau, Robert; Michèle Sirois, Élisabeth Rhéault şi Norman Dufort (1993). Individu et societe. Introduction a la sociologie, Québec: Gaëtan Morin.

More Related Content

Stratificarea socială

  • 1. STRATIFICAREA SOCIALÄ‚ Universitatea Bucuresti Facultatea de Administrtie si Afaceri Specializare: Administraie Publica Prof. coord.:Raluca Dinescu Gherghin Andrada Manea Mihaela Matasari Lucia Miculete Laura Bucuresti 2014
  • 2. Indiferent de gradul de dezvoltare, orice societate este stratificată. Toate sectoarele activităţii umane sunt stratificate: diferenÅ£ele privind sursa de venit, eterogenitatea religioasă la nivel societal, distribuÅ£ia puterii politice, modurile de consum ÅŸi stilurile de viaţă etc. Stratificarea este universală ÅŸi omniprezentă.
  • 3. Stratificarea socială presupune diviziunea sistematică a societăţii în categorii definite ÅŸi tratate diferit în baza unor inegalităţi sociale. PopulaÅ£ia se structurează astfel în straturi în funcÅ£ie de: - proprietate: venit, avere sau alte surse materiale, - prestigiu: reputaÅ£ie sau stimă socială, - putere: abilitatea de a-ÅŸi atinge propriile obiective chiar ÅŸi în ciuda unor piedici sau adversităţi.
  • 4. ÃŽn ceea ce priveÅŸte stratificarea, remarcăm în literatura de specialitate patru abordări teoretice de mare influenţă: 1. Teoria funcÅ£ionalistă; 2. Teoria marxistă; 3. Teoria elitelor; 4. Teoria weberiană.
  • 5. Teoria funcÅ£ionalistă clasică privind inegalităţile sociale, cunoscută drept teoria Davis-Moore susÅ£ine că stratificarea socială este o parte naturală ÅŸi inevitabilă a vieÅ£ii sociale, necesară pentru supravieÅ£uirea continuă a societăţii (Kingsley Davis ÅŸi Wilbert Moore, 1945).
  • 6. Teoria marxistă Teoria constă în faptul că se pune accentul pe clasă, văzută ca o caracteristică obiectivă a structurii economice a societăţii. El face distincÅ£ia între cei care posedă capital ÅŸi cei care îşi câştigă existenÅ£a vânzându-ÅŸi munca celor dintâi.
  • 7. Teoria elitelor Vilfredo Pareto (1916), unul dintre teoriticienii elitelor, alături de Mosca (1884) ÅŸi Michels (1911), considera că societatea se caracterizează printr-o complexă stratificare.Fiecare strat social se constituie din două categorii distincte: clasa ne-aleasă ÅŸi clasa aleasă.
  • 8. Teoria weberiană M.Weber acceptă în special ideea lui Marx conform căreia clasa se bazează pe condiÅ£ii economice date, dar consider că diviziunile de clasă derivă nu numai din controlul sau lipsa controlului asupra mijloacelor de producÅ£ie, ci ÅŸi din diferenÅ£ele economice care nu au nimic în comun cu proprietatea, cum ar fi: abilităţile individuale, disponibilităţile, calificările ÅŸi tipul muncii prestate.
  • 9. ConsecinÅ£e ale stratificării 1.ConsecinÅ£e asupra sănătăţii fizice ÅŸi psihice a indivizilor. 2. ConsecinÅ£e asupra implicării politice. 3. ConsecinÅ£e asupra sistemului juridic ÅŸi infracÅ£ional. 4. ConsecinÅ£e asupra educaÅ£iei.
  • 10. Bibliografie: ï‚— STRATIFICAREA SOCIALÄ‚ Ani RÄ‚DULEÅ¢ (PAVELEA) ï‚— Giddens, Anthony (2000). Sociologie, BucureÅŸti: All. ï‚— Campeau, Robert; Michèle Sirois, Élisabeth Rhéault ÅŸi Norman Dufort (1993). Individu et societe. Introduction a la sociologie, Québec: Gaëtan Morin.