Tancul kv1
- 2. Carul de luptă Kliment Voroșilov (KV) a fost un tanc greu sovietic, denumit după Comisarul Poporului pentru Apărare și politicianul Kliment Voroșilov. Seria de tancuri KV era recunoscută pentru blindajul extrem de gros pe care îl avea la începutul celui de- al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul Opera țiunii Barbarossa. Tancul KV era aproape invulnerabil la focul tunurilor de calibru 7,5 cm KwK 37 și 3,7 cm KwK 36 montate pe tancurile medii germane Panzer III și Panzer IV
- 3. Tip Tanc greu Loc de origine Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Istoric operațional În uz 1939 - 1945 Folosit de URSS Germania și Finlanda (captură) Războaie Al Doilea Război Mondial Istoric producție Proiectant Zh. Kotin, TsKB-2 An proiectare 1938-1939 Producător Fabrica nr. 100 Kirov Fabrica de tractoare Celeabinsk An producție 1939 - 1943 Bucăți construite aproximativ 5.219
- 4. Date generale (KV-1 Model 1941) Greutate 45 tone Lungime 6,75 m Lățime 3,32 m Înălțime 2,71 m Echipaj 5 Blindaj 20 - 160 mm (în funcție de model) Armament principal un tun F-34 calibrul 76,2 mm Armament secundar 3 sau 4 mitraliere DT 7,62 mm Motor model V-2 diesel , 12 cilindri 600 CP (450 kW) Putere specifică 13 CP/t Suspensie Bare de torsiune Autonomie 335 km Viteză maximă 35 km/h
- 7. Începând cu anul 1942, odată cu introducerea tunurilor antitanc germane cu țeavă lungă de calibru 5 cm și 7,5 cm, blindajul tancurilor din seria KV nu mai era de necucerit . Tunul de calibru 76,2 mm , desi era eficient împotriva tancurilor de model mai vechi, nu putea penetra blindajul frontal al noilor tancuri germane . . Tancul KV avea o design complex, fiind mai greu de construit și mai scump Avantajele acestui tip de tanc nu mai justificau performanțele și costul fabricației. Cu toate acestea, în interesul standardizării, tancul a continuat să fie produs fiindcă era un model avansat .
- 9. Armata sovietică nu folosea denumiri diferite pentru tancurile KV din dotare. Astfel, denumiri precum Model 1939 sau Model 1941 au apărut după război în publicațiile de specialitate. Armata germană folosea denumirile de tipul KV-1A pentru a face diferența între modelele seriei de tancuri KV KV-1 Model 1939 – Primul model produs în serie. Deși nu era foarte fiabil din punct de vedere mecanic, tancul era foarte bine protejat împotriva armelor antitanc din timpul Războiului de Iarnă. Tancurile din această serie erau dotate cu un tun L-11 de 76 mm, dar majoritatea nu aveau mitraliera de pe șasiu. Au fost construite 141 de exemplare. Model 1940 (denumirea germană: KV-1A) – Era dotat cu tunul F-32 de 76 mm și avea masca tunului schimbată. . Era modelul aflat în producție în momentul invaziei germane
- 10. Model 1940 (KV-1E) – Era dotat cu blindaj suplimentar prin placare (prins cu bolțuri). Model 1941 (KV-1B) – Blindajul a fost mărit cu 25-35 mm la turelă, în partea frontală și laterală a șasiului. Turela nu mai era sudată, era turnată dintr-o singură piesă. Tancul era dotat cu tunul lung F-34, iar mai târziu cu tunul ZiS-5 de calibru 76,2 mm. Model 1942 (KV-1C) – Avea turela sudată sau turnată și un blindaj mai gros. Folosea un motor îmbunătățit și era dotat cu tunul ZiS-5 .
- 11. La sfârșitul luptei, asupra tancului comandantului sovietic s-au tras 135 de proiectile perforante, fără a perfora blindajul. Zinoviy Kolobanov a fost decorat cu Ordinul Lenin , iar lupta a fost mediatizată de către propaganda sovietică. Tancurile grele KV și tancurile medii T-34 au fost unele dintre cele mai bune modele aflate la dispoziția armatelor sovietice. Deși a fost un model de succes, tancul KV avea și câteva puncte slabe. Primele modele aveau probleme la transmisie și la ambreiaj. Cu toate ca blindajul a fost mereu îmbunătățit, motorul a rămas același, iar tancul nu avea suficientă putere. Tancurile KV au fost folosite până la sfârșitul războiului. În 1944, câteva unități din Leningrad și din Crimeea încă aveau aceste model de tanc în dotare .
- 12. La începutul Operațiunii Barbarossa, Armata Roșie avea 508 tancuri din seria KV. Blindajul tancului era atât de gros, încât singurele arme eficiente erau tunul antiaerian de calibru 8,8 cm sau loviturile directe ale obuzierelor de 105 mm. Tancurile germane nu puteau să avarieze un blindat KV decât printr-o lovitură de la câțiva metri în spatele vehiculului. In practică, această poziționare era extrem de greu de obținut pe câmpul de luptă Majoritatea tancurilor KV erau distruse de soldații germani prin avarierea șenilelor folosind tunul antitanc de 3,7 cm, apoi detonarea unei mine magnetice în spatele turelei sau aruncarea unei grenade ofensive pe țeava tunului.
- 13. La începutul războiului, tancurile din seria Kliment Voroșilov erau dispersate printre alte unități de luptă, iar această eroare tactică a contribuit la succesul blindatelor germane din anul 1941 . Au existat și excepții: în Bătălia de la Raseiniai (Lituania), un singur tanc KV-2 a imobilizat formațiile de luptă ale Divizei 6 Panzer pentru o întreagă zi. Tancul a rezistat până când a rămas fără muniție, iar echipajul a trebuit să abandoneze vehiculul blindat și să se retragă In apropierea Leningradului, avangarda Diviziei 8 Panzer a fost imobilizată pe 14 august 1941 când 5 tancuri KV-1 au reușit să distrugă 43 de tancuri germane și două piese de artilerie Tancurile sovietice erau camuflate într-o dumbravă aflată la marginea unei mlaștini. Atacul blindatelor germane, deși venea din 3 direcții, trecea printr-un punct îngust. Comandantul sovietic , a distrus primul și ultimul tanc din coloană, imobilizând astfel întregul grup. Blindatele germane s-au împotmolit în mlaștină, nefiind capabile să lanseze un atac coordonat.
- 14. În august 1945, un regiment de tancuri KV a fost folosit în Manciuria, în timpul Operațiunii "Furtună de august". Armata finlandeză a folost două tancuri KV capturate: unul era Model 1940, iar celălalt era Model 1941. Aceste două tancuri erau poreclite Klimi de către soldații finlandezi și au fost îmbunătățite semnificativ în timpul utilizării lor. Ambele au supraviețuit războiului, fiind expuse la Muzeul Tancului din Parola (Finlanda).