�ݺ�ߣ

CE ESTE TUBERCULOZA?
Tuberculoza este o maladie infecţioasă periculoasă,
care, în cazul depistării tardive şi tratării inadecvate,
poate duce la pierderea capacităţii de muncă, invaliditate şi deces. Cel mai frecvent tuberculoza afectează plămânii (tuberculoza pulmonară), însă poate
afecta şi alte organe (tuberculoza oaselor şi articulaţiilor, tuberculoza renală, tuberculoza ganglionilor
limfatici intratoracici, tuberculoza aparatului urogenital, tuberculoza pielii, a ochilor etc.)
CE POATE PROVOCA TUBERCULOZA?
Tuberculoza este provocată de micobacteria tuberculozei (Mycobacterium tuberculosis) numită şi bacilul
Koch în numele medicului Robert Koch, care a descoperit agentul patogen al maladiei. Este un microorganism neobişnuit de viabil, care îşi păstrează proprietăţile la uscare, congelare, după prelucrarea cu alcool, acid
şi alcalii.
CUM ARE LOC INFECTAREA
CU TUBERCULOZA?
În majoritatea cazurilor, tuberculoza este transmisă
prin aer de la bolnavul cu tuberculoză pulmonară
contagioasă, adică care elimină micobacteria tuberculozei. Sursa principală de infecţie o constituie sputa
bolnavului, care răspândeşte în aer microparticulele
bacilifere cu sputa eliminată prin tuse, strănut, vorbire şi scuipat. Acestea, împreună cu aerul inspirat, pătrund în plămânii persoanelor sănătoase, şi pot provoca tuberculoza. În cazul altor forme ale maladiei, cum
ar fi, de exemplu, tuberculoza renală sau tuberculoza
ganglionilor limfatici, micobacteriile nu sunt eliminate în aer şi contaminarea nu poate avea loc.

2
2

Copiii, asemeni maturilor, pot fi infectaţi cu tuberculoză prin inspirarea aerului contaminat cu micobacteria tuberculozei. Copiii sugari sau cei de vârstă mică
deseori sunt infectaţi în cadrul familiei sau de la persoanele apropiate, vecini. Copiii de vârstă şcolară pot
fi infectaţi şi în locurile publice, la contactul cu bolnavii de tuberculoză pulmonară.
DE CE UNELE PERSOANE POT AVEA
TUBERCULOZĂ ŞI ALTELE NU?
Un matur sau un copil infectat nu poate fi neapărat
considerat bolnav de tuberculoză.
Majoritatea persoanelor infectate nu se îmbolnăvesc
de tuberculoză deoarece sistemul lor imun distruge
infecţia. Se îmbolnăvesc doar 5-10% din persoanele infectate. De obicei, alţi factori sporesc slăbirea sistemului
imun, asemeni infecţiei HIV, traiului în locuinţe înguste,
umede şi reci, subnutriţiei, condiţiilor nefavorabile de
muncă şi stresului, şi contribuie la procesul de îmbolnăvire.
LA CE VÂRSTĂ COPIII POT FI INFECTAŢI
CU TUBERCULOZĂ?
Cei mai sensibili faţă de tuberculoză sunt copiii până
la vârsta de 3 ani, în special în primul an de viaţă. La
această vârstă capacitatea de autoprotecţie a organismului este slab dezvoltată, astfel la contaminarea
cu micobacteria tuberculozei, boala se dezvoltă rapid,
deseori provocând decesul.
În deosebi sunt predispuşi la infecţie copiii şi adolescenţii la vârsta de 10-11 şi 14-15 ani, faptul fiind cauzat
de creşterea rapidă şi schimbările hormonale din organismul copilului (perioada prepubertană şi pubertană)
care scad rezistenţa sistemului imun.

3
3

Factorii ce contribuie la apariţia
tuberculozei la copii:
• Contactul în cadrul familiei cu bolnavii de tuberculoză pulmonară contagioasă;
• Alte infecţii (pneumonie, infecţii virotice etc.);
• Reducerea sezonieră a rezistenţei organismului la
infecţii (primăvară, toamnă);
• Alimentarea incorectă a copilului (surplus de glucide, neajuns de proteine).
CUM SE MANIFESTĂ TUBERCULOZA LA COPII?
Dat fiind specificul organismului tuberculoza la copii se
manifestă diferit comparativ cu adulţii. Deseori, copiii
nu prezintă manifestări locale ale tuberculozei, ci doar
simptome generale ale bolii: oboseală, lipsa poftei de
mâncare, scăderea creşterii ponderale, febră periodică până la 37,1 -37,5°, mărirea ganglionilor limfatici în
zonele gâtului, bărbiei, subsuorilor, cubitală, inghinală.
Deseori, copiii nu au plângeri cu privire la starea lor generală. Părinţii ar trebui să se alerteze atunci când:
• copiii mici nu mai cresc ponderal sau slăbesc, devin
indolenţi, capricioşi;
• copiii de vârstă şcolară obosesc frecvent, devin
somnoroşi în rezultatul efortului fizic, se plâng de
dureri de cap şi nu reuşesc să se concentreze la lecţii, devin irascibili;
• copiii de diferite vârste sunt deseori afectaţi de maladii acute ale căilor respiratorii, după acestea se restabilesc greu continuând să aibă febră.
La manifestarea simptomelor menţionate, trebuie solicitată de urgenţă asistenţa medicului de familie. În caz
contrar, infecţia se va răspândi iar tuberculoza va afecta
alte organe. Medicul de familie va examina copilul şi,
în caz de necesitate, va dispune trimiterea copilului la
ftiziopneumolog.
4
4

CUM POATE FI DIAGNOSTICATĂ
TUBERCULOZA LA COPII?
Diagnosticarea poate fi efectuată prin reacţia Mantoux,
care se aplică intradermal în treimea medie a antebraţului. După 72 ore este verificată reacţia organismului.
Este important ca până la verificare, locul de efectuare
a testului să nu fie umezit cu apă sau alte lichide şi să
evitaţi scărpinarea papulei de către copil. Nu ungeţi locul testului cu substanţe dezinfectante (verde de briliant, apă oxigenată ş.a.), nu lipiţi cu plasture sau aplicaţi
pansament. După examinare, dacă în locul testului s-a
format o rană, ea poate fi prelucrată ca orice altă rană,
prin utilizarea mijloacelor tradiţionale.
Testul va fi considerat negativ dacă umflătura din jurul locului aplicării tuberculinei nu depăşeşte 5 mm în
diametru - la copiii vaccinaţi cu vaccinul BCG pentru
prima dată şi 10 mm - la copiii vaccinaţi repetat.
Testul este considerat pozitiv dacă dimensiunile umflăturii depăşesc 5 mm la copiii vaccinaţi cu vaccinul BCG
pentru prima dată şi 10 mm - la copiii vaccinaţi repetat. Acest rezultat semnifică, că copilul a fost infectat cu
micobacteria tuberculozei, dar nu este bolnav. Reacţia
Mantoux este inofensivă chiar şi pentru copiii cu manifestări alergice. În Moldova acest test este efectuat
anual doar la copiii cu risc înalt de îmbolnăvire.
CUM SE VA ACŢIONA ÎN CAZUL REZULTATULUI
POZITIV LA REACŢIA MANTOUX?
În cazul unui rezultat pozitiv la reacţia Mantoux, lucrătorul medical, care a efectuat testul respectiv, în caz de
necesitate, va dispune trimiterea copilului spre examinare la ftiziopneumolog. Nu refuzaţi examinarea ftiziopneumologului. Doar el poate diagnostica copilul dacă
este sănătos, infectat, sau deja bolnav (pentru aceasta
este nevoie de investigaţii suplimentare).
5
5

După efectuarea examenului ftiziopneumologul va decide dacă copilul în continuare va rămâne sub supravegherea sa sau a medicului de familie. Dacă rezultatele
testului sunt pozitive şi copilul este bolnav, se va solicita
internarea de urgenţă la spital şi urmarea întregului curs
de tratament.
CE INVESTIGAŢII TREBUIE EFECTUATE ÎN CAZUL
PREZENŢEI SIMPTOMELOR SUGESTIVE DE
TUBERCULOZĂ LA COPIL?
Copiii sunt investigaţi la fel ca şi adulţii: se efectuează
examenul medical, anamneză (părinţilor li se pun întrebări referitor la schimbările care au parvenit în starea
fizică şi comportamentul copilului, ş.a.), analiza sputei,
dacă este eliminată, radiografia cutiei toracice sau a altui organ afectat.
CE ESTE CHIMIOPROFILAXIA
ŞI CÂND EA ESTE PRESCRISĂ?
Chimioprofilaxia este tratament profilactic cu izoniazidă - unul din preparatele antituberculoase, prescris copiilor cu vârstă de până la 6 ani, care au avut contact cu
bolnavi de forma infecţioasă a tuberculozei. Un astfel
de tratament permite stoparea infectării copilului sănătos cu micobacteria tuberculozei şi apariţiei maladiei
la copilul infectat.
CUM ESTE TRATATĂ TUBERCULOZA LA COPII
ŞI CÂT DUREAZĂ PROCESUL DE TRATAMENT?
Procesul de tratament la copii, ca şi la adulţi, constă din
două faze: faza intensivă şi faza de continuare (sau consolidare).
Faza intensivă a procesului de tratament se efectuează
prin internarea în spital şi poate dura 2-3 luni. În dependenţă de forma maladiei, în faza intensivă bolnavului
îi sunt prescrise 4 sau 5 preparate antituberculoase,
dozate conform unui grafic stabilit de medicul specia6
6

list. Durata fazei intensive depinde în mare măsură de
stricteţea respectării de către bolnav a prescrierilor medicului. După 2-3 săptămâni de la iniţierea tratamentului bolnavul începe să se simte considerabil mai bine.
Aceasta, însă, nu înseamnă că tratamentul a fost finisat.
Faza de continuare (sau consolidare) poate dura 4-5
luni. În această fază bolnavului îi pot fi prescrise 2-3
preparate antituberculoase în dependenţă de schema
de tratament alcătuită de ftiziopneumolog.
Spre deosebire de adulţi, la care tratamentul în faza de
continuare (consolidare) are loc în condiţii de ambulator, copiilor li se recomandă ca tratamentul să fie urmat
cu internarea în spital.
Tratamentul complet al tuberculozei poate dura 6-8
luni cu condiţia respectării stricte a regimului de tratament prescris de medic.
CARE SUNT REMEDIILE MEDICAMENTOASE
FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL TUBERCULOZEI?
La tratamentul bolnavilor cu tuberculoză (cazuri noi)
sunt administrate preparate antituberculoase speciale,
aşa-numitele preparate de linia întâi.
Acestea sunt: izoniazida, rifampicina, pirazinamida,
etambutolul în pastile, precum şi streptomicina în injecţii. Preparatele trebuie să fie administrate zilnic dozat conform schemei prescrise de medic. Dozarea este
cantitatea de preparate prescrise bolnavului care depinde de greutatea bolnavului şi forma tuberculozei.
CUM TREBUIE SĂ FIE EXAMINAT PACIENTUL
DUPĂ FINISAREA TRATAMENTULUI?
Pe parcursul unui an după finisarea tratamentului, copilul trebuie să rămână la evidenţa medicului ftiziopneumolog. La expirarea unui an ftiziopneumologul
va efectua examinările necesare şi, dacă indicatorii vor
7
7

corespunde normelor stabilite, copilul va fi scos de la
evidenţa ftiziopneumologului şi pus la evidenţă în grupul de risc la medicul de familie.
Copilul, care a urmat întreg cursul de tratament, poate
duce un mod normal de viaţă: poate merge la grădiniţă, şcoală, practica sportul ş.a., poate fi vaccinat conform calendarului naţional de vaccinare.
EXISTA VACCIN
CONTRA TUBERCULOZEI?
Un astfel de vaccin există. Vaccinul se numeşte BCG
(bacilul Calmette-Guerin). Deşi vaccinul nu scuteşte
copilul de probabilitatea îmbolnăvirii cu tuberculoză,
el trebuie efectuat, deoarece protejează de formele
letale ale maladiei, asemeni meningitei tuberculoase,
tuberculozei miliare.
Toţi copiii sunt vaccinaţi în ziua 3-ea - 4-a de viaţă, şi revaccinaţi la vârsta de 6-7 ani. Vaccinul BCG este aplicat
sub piele pe umărul stâng. În acest loc, după 4-6 săptămâni trebuie să apară o mică umflătură (infiltraţie)
cu dimensiunea de 3-8 mm, în centrul căreia, ulterior,
apare o plagă mică. Umflătura nu trebuie unsă, lipită cu
plasture sau acoperită cu pansament. Cu timpul plaga
se va acoperi cu cojiţă, sub care la vârsta de un an va
apărea o cicatrice mică. Vaccinarea poate fi considerată efectivă dacă mărimea cicatricei constituie 4-8 mm.
Copiii care au fost bolnavi de tuberculoză nu vor fi
revaccinaţi.
CUM SĂ EVITĂM INFECTAREA COPILULUI
CU TUBERCULOZĂ?
Copiii se îmbolnăvesc, în special, ca urmare a contactelor cu adulţii bolnavi de tuberculoză. Acordaţi o mare
atenţie stării sănătăţii Dvs. şi a persoanelor din anturajul Dvs. Orice persoană care tuşeşte poate fi bolnavă de
tuberculoză. De aceea, dacă ruda Dvs., colegul sau cunoscutul care are contact cu copilul Dvs. tuşeşte timp
îndelungat, insistaţi ca acesta să se adreseze la medic
8
8

şi limitaţi-i contactele cu copilul. Interesaţi-vă de starea
sănătăţii persoanelor care vor trăi temporar în familia Dvs.
sau vă vor vizita des: creşe, lucrători, reparatori ş.a. Atrageţi
atenţie la persoanele din mijloacele de transport sau în
locurile publice, dacă în timpul tusei şi strănutului îşi acoperă gura şi nasul cu batista, întoarceţi-vă sau distanţaţivă de această persoană, îndepărtaţi copilul.
Dacă în familie este un bolnav cu tuberculoză, străduiţivă să izolaţi nou-născutul pentru cel puţin 2 luni, evitaţi
contactul bolnavului cu copilul, până acestuia i se va crea
imunitate după vaccinarea BCG. Încăperea în care se află
bolnavul necesită aerisire cât mai frecventă, de 2-3 ori pe
zi este recomandată prelucrarea suprafeţelor cu substanţe dezinfectante. În timpul tusei şi strănutului bolnavul
trebuie să-şi acopere gura şi nasul cu batista sau şerveţelul; sputa eliminată trebuie colectată într-un container
special cu dezinfectarea regulată a acestuia. Batistele şi
şerveţelele trebuie colectate şi nimicite.
Dacă mama nou-născutului este bolnavă de tuberculoză
şi elimină micobacteriile tuberculozei, contactul ei cu copilul trebuie limitat, iar în procesul de hrănire a copilului
gura şi nasul mamei trebuie să fie acoperite cu o mască
specială.
Trebuie să aveţi grijă de întărirea sistemului imun al copilului. Pentru a fi mai rezistent faţă de maladii, copilul
trebuie să se alimenteze regulat şi caloric, să respecte un
regim sănătos de viaţă, să facă plimbări la aer liber, să nu
se extenueze.

9
9

În Moldova diagnosticul şi tratamentul
tuberculozei sunt gratuite.

10

Aflaţi mai multe despre tuberculoză pe
www.tuberculoza.info

�ݺ�ߣ

Tuberculoza la-copii

More Related Content

Tuberculoza la-copii