15504781-ISCHEMIA-LEZIUNEA-I-NECROZA-POWERPOINT.ppt
- 2. ISCHEMIA -este expresia unei hipoxii moderate -alterează doar procesul repolarizării rapide (unda T), depolarizarea se desfăşoară normal -la nivelul zonei afectate se formează vectorul de ischemie, orientat dinspre zona ischemică (electronegativă) spre zonele normale din jur (devenite electropozitive prin repolarizare). -în ischemie se modifică aspectul undei T, care devine simetrică. -ishemia în teritorii întinse creează vectori patologici de sens opus, care se anulează, aspectul electrocardiografic fiind normal!
- 4. LEZIUNEA -este expresia unei hipoxii severe -altereaza ambele componente ale electrogenezei ( depolarizarea şi repolarizarea) -în diastolă -zona de leziune este relativ negativă faţă de teritoriile vecine (electropozitive)-curent diastolic de leziune -dinspre zona lezată către teritoriile indemne din jur. -în sistolă -miocardul normal se depolarizează devenind electronegativ, în timp ce zona de leziune se depolarizează incomplet, devenind mai puţin electronegativă-curent sistolic de leziune orientat dinspre teritoriile vecine indemne către zona de leziune. -curentul sistolic de leziune, care persistă la începutul repolarizării, determină supra- sau subdenivelarea segmentului ST -leziunea subepicardică determină supradenivelarea, iar cea endocardică subdenivelarea segmentului ST
- 5. NECROZA -este expresia suprimării aportului de oxigen la nivelul ţesutului miocardic, la nivelul căruia procesele electrogenetice încetează. -pe EKG se înscrie unda Q patologică (profunzime mai mare de 25-30 % din amplitudinea undei R a aceluiaşi complex şi durată crescută peste 0,04 sec.)
- 6. SINDROMUL EKG DE ISCHEMIE-LEZIUNE ACUTĂ SUBEPICARDICĂ -corespunde situaţiilor în care focarul de ischemie-leziune este situat în straturile externe ale miocardului sau în toate straturile miocardice (ischemie-leziune transmurală). -nu se produc fenomene de necroză, fie pentru că nu există focare de necroză, fie pentru că ele sunt reduse ca dimensiuni.
- 7. Caracteristicile sindromului EKG de ischemie-leziune acută subepicardică 1.lipsesc modificările EKG de necroză 2.există modificări ale complexului ST-T de tip leziune şi ischemie -imagine directă: -ST supradenivelat -T negativ simetric, ascuţit, uneori foarte amplu (T coronarian) -imagine inversă: -ST subdenivelat -T pozitiv simetric, ascuţit, adeseori mai amplu decât normal 3.modificările complexului ST-T au o evoluţie în dinamică, asemănătoare cu cea din infarctul miocardic
- 8. SINDROMUL EKG DE ISCHEMIE-LEZIUNE ACUTĂ SUBENDOCARDICĂ -corespunde situaţiilor în care zona de ischemie-leziune interesează straturile profunde ale peretelui ventricular; -uneori poate exista o zonă apreciabilă de necroză în straturile subendocardice, dar fiind limitată la zona mută nu dă semne EKG de necroză, ci doar de ischemie- leziune subendocardică.
- 9. Caracterisicile sindromului EKG de ischemie-leziune acută subendocardică 1.lipsesc modificările EKG de necroză 2.există modificări ale complexului ST-T de tip invers celor din sindromul de ischemie-leziune acută subepicardică -imagine directă: -ST subdenivelat -T pozitiv, mai simetric şi ascuţit, de amplitudine variată -imagine inversă: -ST supradenivelat -T negativ, mai ascuţit şi simetric şi uneori mai amplu 3.aspectul ST-T are o evoluţie dinamică timp de zile sau chiar câteva săptămâni
- 10. EVOLUŢIA ASPECTULUI EKG ÎN IMA Foarte rar, în primele minute, până la prima jumătate de oră de la debutul IMA, pot fi surprinse pe EKG doar semnele de ischemie, reprezentate prin apariţia unor unde T “hiperacute”, ascuţite, hipervoltate, simetrice
- 11. 1.STADIUL I (PRECOCE) -primele 24 de ore de la debutul IMA -iniţial domină aspectul de leziune subepicardică, tradusă prin supradenivelare de ST, care ia naştere aproape sau chiar din vârful undei R (‘marea undă monofazică”) -stadiul I se încheie cu apariţia primei schiţe de undă T
- 12. 2.STADIUL II (INTERMEDIAR) -prima săptămână de evoluţie a IMA -durează până când segmentul ST revine la linia izoelectrică (sfârşitul primei săptămâni) -aspectul EKG este format din : complex QR, segment ST încă supradenivelat şi unda T negativă, simetrică şi ascuţită (complex Pardee) -dacă segmentul ST se menţine supradenivelat mai mult de 10 zile, poate fi semn de instalare a unei complicaţii a IMA -anevrismul ventricular
- 13. 3.STADIUL III (TARDIV) -corespunde evoluţiei aspectului EKG în următoarele 2-3 săptămâni de la debutul IMA -aspect EKG: unda Q patologică, ST izoelectric şi undă T negativă, ascuţită, hipervoltată
- 14. 4.STADIUL IV (SECHELAR) -se instalează după 4 săptămâni de la debutul bolii -aspect EKG: undă Q stabilizată, STizoelectric, unda T poate prezenta orice aspect (pozitivă, negativă, bifazică)
- 16. SUBDENIVELAREA SEGMENTULUI ST (STD) -STD este un semn EKG de ischemie subendocardică, sau poate apare ca modificare reciprocă, în „oglindă” , pentru supradenivelarea ST -chiar şi o subdenivelare de 0,5 mm de la linia izoelectrică reprezintă un semn de prognostic nefavorabil -pot apare concomitent unde T inversate; de obicei unda T este pozitivă în derivaţiile DI, DII, V3-V6 şi este negativă în aVR -în orice situaţie în care unda T este anormal inversată şi în prezenţa simptomelor, asemenea unde T sunt semne de ischemie.
- 17. DIAGNOSTICUL EKG TOPOGRAFIC AL IMA -Porţiunea de miocard care se infarctează poate avea diferite localizări şi extinderi în pereţii ventriculari. -În sistemul celor 12 derivaţii uzuale, în unele vor apare imagini directe de infarct, în altele imagini inverse şi în rest imagini indiferente. -“Formele topografice “ de IMA corespund în general infarctizării unei anumite porţiuni din miocardul VS şi unei anumite ramuri coronariene, dar fără o foarte mare exactitate din cauza variabilităţii distribuţiei ramurilor coronariene şi a teritoriilor aferente.
- 19. Artera stângă descendentă anterioară (LAD) -este ramura principală a arterei coronare stângi -irigă: -cea mai mare parte a feţei anterioare a VS -versantul anterior al feţei laterale -vârful inimii -o mică fâşie din peretele anterior al VD -2/3 anterioare şi apicale ale SIV (sept interventricular) -infarctele în teritoriul acestei artere sunt denumite anterioare, antero-septale şi antero-laterale
- 20. Artera circumflexă stângă (CX) -cealaltă ramură importantă a coronarei stângi -irigă: -versantul posterior al marginii stângi a inimii -porţiunea superioară a feţei posterioare a VS -infarctele în teritoriul acestei artere sunt denumite laterale
- 21. Artera coronară dreaptă (ACD) -irigă: -peretele liber al VD -partea posterioară şi inferioară a VS -treimea postero-inferioară a SIV -infarctele în teritoriul acestei artere sunt denumite posterioare şi inferioare
- 22. STE Artera coronară Localizarea IMA II, III, aVF ACD 80% IMA inferior II, III, aVF plus V1, V4R ACD proximală IMA inferior şi de VD II, II, aVF plus STD în V1-V4 ACD CX IMA infero-posterior II, III, aVF plus I, aVL şi/sau V5,V6 CX ACD-rr.laterale IMA infero-lateral II, III, aVF plus V5, V6 şi/sau I, aVL şi STD în oricare din V1-V6 ACD, ramuri laterale CX IMA infero-postero-lateral V2-V4 LAD IMA anterior I, aVL,V5 şi /sau V6 LAD CX IMA lateral V1-V3, uneori până la V5, cu V1>V2>V3>V4>V5 V1R-V6R, mai ales V4R ACD IMA VD V1-V4 LAD IMA antero-septal V1-V6, I, aVL LAD proximal IMA antero-septal-lateral STD în V1-V4 CX, ACD IMA posterior
- 24. IMA ANTERIOR
- 25. IMA INFERIOR
- 26. IMA INFERIOR
- 27. IMA LATERAL
- 28. IMA SEPTAL