More Related Content
Similar to Concluzii.docx (20)
Concluzii.docx
- 1. Concluzii Erupțiile vulcanice pot contribui la modificările climatice însă efectele sunt de scurtă durată, injectând în atmosferă cantități extrem de mari de gaze (sulfați și dioxid de carbon). Odată injectate în atmosferă, emisiile sulfuroase se transformă în aerosoli de sulfat, cu o durată de viață de câteva luni pâna la un an, cu capacitatea de a reflecta radiațiile solare primite (scăzând, astfel, cantitate de radiații solare ce ajunge pe suprafața terestră), de a încălzi stratosfera (stratul din atmosferă ce se extinde între 10 și 50km) de a altera formarea ozonului și astfel de a reduce temperatura medie globală de la suprafața terestră și de a modifica ciclul hidrologic. Pe de o parte, vulcanii emit compuși sulfuroși, precursori ai răciri climatice iar pe de altă parte emit dioxid de carbon, un gaz cu efect de seră, ce susține încălzirea climatică. Evidențele istorice sugerează că erupțiile vulcanice au contribuit la modificări climatice pe durate scurte de timp, ducând la scăderi a temperaturii medii globale în anii ce au urmat erupțiilor catastrofale. Chiar și așa, pentru a afecta sistemul climatic este nevoie de o cantitate suficient de mare de emisii vulcanice injectate în stratosferă deci erupția trebuie să fie îndeajuns de puternică. Atât simulările cât și studiile paleoclimatice și observațiile moderne ne arată faptul că erupțiile vulcanice pot produce modificări inter-anuale și decadale în sistemul climatic dar sunt dezbateri cu privire la impactul acestora pe termen lung. Cu toate acestea, efectele de răcire ale erupțiilor mici și mijlocii ar putea scădea cu până la 75%. Deoarece aceste erupții mai mici sunt mult mai frecvente, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă efectul net va fi încălzirea sau răcirea suplimentară. Unde și când un vulcan erupe nu este ceva ce putem controla, dar pe măsură ce atmosfera se încălzește din cauza schimbărilor climatice, nuanțele de cenușă și gaz emise de erupțiile vulcanice mari, dar rare, vor crește din ce în ce mai mult. Schimbările climatice vor accelera, de asemenea, transportul materialului vulcanic – sub formă de picături mici, strălucitoare numite aerosoli de sulfat vulcanic – de la tropice la latitudini superioare. Pentru erupții mari, efectul combinat al acestor fenomene va face ca ceața creată de aerosolii vulcanici să blocheze mai multă lumină solară să ajungă la suprafața Pământului, amplificând în cele din urmă răcirea temporară cauzată de erupțiile vulcanice.
- 2. Concluzii pentru pdf În concluzie, vulcanii se află printre cele mai periculoase hazarde naturale ale Terrei care nu pot fi modificate sau oprite de către om, singura soluție fiind găsirea unor măsuri de prevenire. Omul este neputiincios în fața acestor impresionante fenomene naturale produse de erupțiile vulcanice, precum: cutremure, lahare, răpândirea cenușei, unor gaze toxice, toate dăunătoare atât omului, cât și mediului înconjurător. Gazele vulcanice care posedă cel mai mare risc pentru sănătatea oamenilor, a animalelor și pentru agricultură sunt dioxidul de sulf, dioxidul de carbon și acidul fluorhidric. Deoarece dioxidul de carbon este mai greu decât aerul, el se poate concentra la sol și poate deveni letal pentru oameni, animale și vegetație. Efectele adverse asociate cu expunerea la concentratii crescute de sulfați include afecțiuni respiratorii, alterarea mecanismelor pulmonare de apărare și agravarea afecțiunilor cardiovasculare preexistente. Expunerea la hidrogen sulfurat favorizează apariția de afecțiuni hepatice și renale la persoanele expuse cronic și poate să producă efecte oculare care sa includă conjunctivite, afecțiuni ireversibile ale globului ocular, atunci când expunerea nu a fost pe un timp mai îndelungat. Principalele urmări apărute dupa erupția vulcanilor sunt: edemul pulmanor, iritarea mucoaselor ți a căilor respiratorii, provoacă rinite, amigdalite, laringite și agravarea sinuzitelor și nu în ultimul rând moartea. O explozie puternica s-a produs in data de 28 martie 1982 in jurul orei 21, în urma căreia s-a format o coloană uriașă de cenușă (aproximativ 20 km înălțime) deasupra craterului, care a acoperit o zonă pe o rază de 100 km în mai puțin de o oră, localități precum Chiapas, Tabasco, Campeche și o parte din Oaxaca și Veracruz au fost afectate de cenușa ejectată. Timp de 6 ore, vulcanul continua să arunce materialul distructiv. La nici o săptămână după prima erupție vulcanul a erupt din nou antrenat de cele aproape 30 de cutremure produse in zona plăcilor tectonice în dimineața zilei de 3 aprilie si una pe minut în timpul după-amiezii. La ora 19:35, muntele a erupt, provocând supratensiuni piroclastice mari, care au atins până la 8 kilometri dincolo de crater. Ar mai fi o a treia explozie, care a avut loc pe 4 aprilie. Era atât de puternic încât erupția a eliberat volume semnificative de dioxid de sulf și aerosoli în atmosferă de lângă ecuator, urcând la peste 27 km înălțime. Materialul piroclastic a ajuns la o temperatură de 750 °, cu curenți de lungime de 8 kilometri și lățime de 150 de metri. O cantitate imensă de tephra a fost aruncată în atmosferă, au avut loc căderi puternice de cenușă în jurul vulcanului. Aproximativ 2.000 de oameni au murit. Norul El Chichon era unic, ancorat în apropierea sursei mexicane, dar se întindea spre vest în jurul Pământului într-o bandă tropicală care era recunoscută în datele stelitare separat prin conținutul de dioxid de sulf și conținutul de aerosoli. Oamenii de știință estimează că emisiile vulcanice au încălzit stratosfera cu 4°C (7,2°F) și au răcit emisfera nordică cu 0,4°C (0,72°F). Erupția a întunecat literalmente cerul, reducând transmiterea luminii solare la suprafața Pământului.