Lectura, modalitate de comunicare
Download as ppt, pdf3 likes3,807 views
Documentul explorează importanța lecturii ca formă de comunicare și dezvoltare personală, subliniind necesitatea utilizării corecte a limbii române în diferite contexte. Se prezintă modele teoretice ale procesului de lectură, inclusiv relația cititor-text și etapele acestuia, subliniind rolul bibliotecilor ca puncte de acces la cultură. De asemenea, se discută despre etapele dezvoltării cititorului și motivele care ne determină să citim, evidențiind lectura ca un instrument esențial pentru igiena mentală.
Lectura, modalitate de comunicare
- 1. LECTURA, MODALITATE DE COMUNICARE “ Citeşte, altfel rişti să fie câinele tău mai deştept decât tine!” prof.Ursan Anamaria Dorina,SO8 Alexandru Roman, Oradea
- 2. Competente generale Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite situaţii de comunicare Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite situaţii de comunicare Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare
- 3. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural Cultivarea interesului şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice Formarea unor reprezentări culturale privind valorile literaturii române Valori si Atitudini
- 4. Lectura Abordat ă din perspectiva schemei comunicării, lectura apare ca o formă de comunicare atipică, definită prin asimetrie, non-reversibilitate şi decontextualizare iar din perspectiva comprehensiunii, lectura apare ca un proces personal, activ şi holistic, proes ce presupune interacţiunea a trei factori: cititorul, textul şi contextul lecturii. Textul, cu substanţa sa trecută în formă, expresie a autorului Cititorul , cu structurile sale cognitive şi afective, dar şi cu strategiile prin care constituie sens în actul lecturii Contextul, cu elementele sale de ordin psihologic, de ordin social. Lectura este un eveniment prin care structurile se extind, iar procesele se rafinează şi devin din ce în ce mai coerente. J . Langer propune un model care reprezintă actul lecturii prin patru tipuri de relaţii cititor-text. 1. A păşi din exterior spre interior: intrarea în lumea textului. 2. A fi în interior şi a explora lumea textului. 3. A păşi înapoi şi a regândi datele cu care s-a pornit la drum. 4. A ieşi din lumea textului şi a obiectiva experienţa. Modelul construit de R. Scholes desfăşoară un scenariu complet, unde lectura se defineşte ca proces prin care cititorul îşi creează, pornind de la textul scriilorului , propriul său text.Tiparul cuprinde trei etape succesive ce corespund unor lecturi distincte. lectura inocentă: „ producere de text din ( within) text” lectura interpretativă: “ producere de text despre ( upon) text” lectura critica: “ producere de text împotriva ( against) textului; Lectura îmbogăţeşte viaţa, facilitând educaţia şi autodezvoltarea individului.Locul unde lectura e accesibilă tuturor e biblioteca. Nevoia de comunicare e necesară reinventării conceptului de bibliotecă din înţelesul clasic în cel de punct ( poartă) de acces la cultură şi informaţie. Este cea mai eficientă metodă de relaxare fiind de ajuns câteva minute pentru a reduce nivelul stresului.
- 5. Locuri unde se poate citi! La ceainarie In gradina
- 6. La picnic I n pat
- 7. I n tramvai L a MC. Donald
- 8. Vârstele cititorului după Appelyard cititorul ca jucător- corespunde vârstei preşcolare, când experienţele de a asculta poveşti citite de alţii, de a fantaza şi de a participa la diferitwe jocuri în care pretinzi că eşti altcineva sunt continue şi se se susţin reciproc cititorul ca erou sau eroină – corespunde unei vârste de 7- 11 ani, când copilul citeşte de bunăvoie mai ales poveşti de aventuri şi tinde să se identifice cu eroii ficţionali. cititorul ca gânditor – corespunzând adolescenţei , când lectorul tânăr se străduieşte să stabilească o conştiinţă mai puternică a identităţii sale proprii. cititorul ca interpret- corespunzând anilor de facultate şi după, când cititorul educat , având conştiinţa interpretabilităţii textului literar, se străduieşte să-l înţeleagă şi să articuleze o interpretare valabilă, printre multele posibile. cititorul adult- adică persoana ajunsă la maturitate deplină, capabilă să deosebească finalităţile multiple ale lecturii, dobândirea de satisfacţii întelectuale şi estetice, deconectare, şi care, de regulă, preferă proza nonficţională celei imaginative, iar în perimetrul ficţiunii preferă textele de personaj , celor dominate de acţiune.
- 9. Definitii ale cartii. De ce citim? Justificarea igienica (Noica ) - Pentru ca nu numai trupul, ci si spiritul poate fi "nespalat", cititul este un mijloc de a`ti face toaleta in ordinea spiritului. Cartea ca element central in igiena mentala. Spiritul are si el nevoie de o dieta ; el "arata" dupa cum il hranesti. Cum poti sa te indobitocesti necitind. Citim pentru ca suntem fiinte de interval - Tutea: "In afara de carti nu traiesc decat dobitoacele si sfintii: unele pentru ca au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr`o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta." Cand ne reprezentam spiritul pur cu ajutorul undei si al luminii, noi continuam sa facem apel la "corporalitate", fiind incapabili sa intelegem instantaneitatea comunicarii intr`un sistem in care corpul nu exista.