Management financiar (1)
- 1. Management Financiar Mihalache Cristina Radu Cristiana Ivan Marian-Cristian Voinica Madalin Iacob Viorica Rentabilitatea Grupa 8302
- 2. Conceptul de rentabilitate §Rentabilitatea este capacitatea întreprinderilor de a produce beneficiu. §Ca şi profitul, rentabilitatea cunoaşte abordări conceptuale diversificate: este privită ca indicator sintetic calitativ important, care exprimă capacitatea unei unităţi economice de a obţine venit net. Constituie punctul optim de intersecţie a tuturor celorlalţi indicatori calitativi. §Rentabilitatea economică măsoară eficienţa existenţei şi folosirii activului economic.
- 3. §Activul economic net se obţine prin deducerea din activul brut a amortismentelor. Activul brut însumează elementele activelor imobilizate (fixe şl circulante), inclusiv necesarul fondului de rulment. §Rentabilitatea financiara exprimă eficienţa cu care societatea utilizează capitalul acţionarilor. Măsoară profitul pe unitatea de capital investit sau procentul în care acţionarii îşi recuperează investiţia din profit. §Acest indicator (rată) este cel mai utilizat reper al performanţelor financiare de către investitori. § §
- 4. Profitul si distribuirea acestuia §Au existat şi există două mari curente asupra repartizării şi însuşirii profitului, respectiv: § Profitul aparţine deţinătorului de capital, întrucât acesta este iniţiatorul şi cel care-şi asumă riscurile, inclusiv cele de falimentare. § Profitul este un surplus care nu se cuvine întreprinzătorului, ci acelora care au contribuit la crearea lui, respectiv forţa de muncă. §
- 5. Delimitarea şi repartizarea beneficiului în România § Beneficiul brut, reprezentat de rezultatele financiare finale din care nu s-a făcut nici o scădere de pierderi; § Beneficiul net, care reflectă partea de beneficiu ce rămâne după scăderea din beneficiul brut a tuturor pierderilor admise de reglementările în vigoare, la vremea respectivă. § § Caracteristic economiei centralizate, beneficiul era reprezentat ca o parte din venitul net al societăţii, element al valorii nou-create, având ca izvor de formare munca pentru societate prestată de lucrătorii din sfera producţiei materiale.§ Beneficiul era structurat ca:
- 6. Modalităţile şi destinaţiile beneficiului : §-Actul decizional privind repartizarea şi utilizarea beneficiului nu aparţinea întreprinderii, ci era stabilit de către statul - proprietar, prin lege; §-Cotele prin care se ajungea la dimensionarea cuantumurilor repartizabile din beneficiu se stabileau anual în funcţie de directivele date prin intermediul planului naţional unic de dezvoltare; §-părţile din beneficiu destinate reinvestirii în mijloace fixe, dar mai ales în mijloace circulante proprii, au fost insuficiente dându-se prioritate si preponderenţă folosirii fondurilor împrumutate de la bancă, ceea ce, în fapt, a condus la lipsa de capitalizare a întreprinderilor. §
- 7. Legislatia Intreprinzatorilor §Legislaţia pentru întreprinzătorii autohtoni, pusă în aplicare din anul 1990 a întreprinderilor de stat în regii autonome şi societăţi comerciale privind societăţile comerciale. §Statul român instituţionalizează prin legislaţia sa şi acceptă ca din profitul brut creat în cadrul întreprinderilor - indiferent de forma de proprietate - să fie luate în calcul elemente de cheltuieli deductibile, astfel că se pot defini : §-Profitul Brut §-Profitul Brut Bilantier §-Profitul Brut Impozabil §-Profitul Net
- 8. §Dilatarea sau Contractarea profitului brut, privit ca masă impozabilă de către responsabilii fiscali ai statului, este posibilă ca urmare a dimensiunii influenţelor date de ceea ce numim elemente deductibile şi elemente nedeductibile. §Elementele deductibile vor micşora masa impozabilă, respectiv masa profitului brut, aspect care il avantajează pe întreprinzător. §Este evident că masa profitului bilanţier este diferită de masa profitului impozabil, mărimea acestuia din urmă fiind determinată de politica fiscală a statului în materie, atât prin dimensiunea plusurilor (nedeductibilităţilor), cât şi cea a minusurilor (deductibilităţilor) §
- 9. §In perioada 1970-1979 au fost practicate două principale modalităţi de impozitare a rezultatelor financiare: §a) Impozit de regularizare şi b) Impozitul pe beneficiu. §Impozitul de Regularizare a fost instituit în anul 1970 ca forma de reglare a ratei rentabilitatii .Impozitul pe Beneficiu, cu două variante: §1).Impozitul pe beneficiul întreprinderilor de stat §2).Impozitul pe beneficiul societăţilor mixte §Impozitul pe beneficiul întreprinderilor de stat a fost instituit de la 1 ianuarie 1977 până la 1979, înlocuind impozitul de regularizare, având în esenţă acelaşi scop, anume de reglare a ratei rentabilitatii . Impozitarea Profitului Brut
- 10. Forme de aşezare şi percepere a impozitului pe profitul firmelor autohtone după anul 1991 § Ca urmare a reorganizării întreprinderilor de stat în regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat s-a impus o nouă abordare a impozitării profitului obţinut de aceste firme: § -Determinarea impozi-tului pe profit, folosindu-se cotele progresive pe tranşe de profit § -Calcularea impozitului pe profit, prin diferenţă: § -profitul impozabil, cumulat la sfârşitul lunii de referinţă § -Entităţi exceptate de la plata impozitului pe profit: § Trezoreria Statului § Asociaţiile şi fundaţiile § Cooperativele § Unităţile aparţinând cultelor religioase
- 11. Determinarea profitului impozabil Potrivit legislaţiei româneşti, profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate. Cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor mobile livrate şi a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum şi în cazul contractelor de leasing sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părţi proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării.
- 12. §Vă Mulțumim!